Biodiversitatea planetei se află în criză. O posibilă „a șasea extincție în masă” amenință nu doar faune emblematice, ci și diversitatea genetică esențială pentru supraviețuirea speciilor.
Variația genetică din cadrul unei specii este vitală pentru adaptarea la schimbările de mediu și pentru rezistența la boli. Fără această diversitate, capacitatea de a evolua și de a face față noilor amenințări scade dramatic.
Măsurile tradiționale de conservare – arii protejate, combaterea braconajului și reproducerea în captivitate – rămân esențiale. Totuși, chiar și atunci când populațiile cresc numeric, diversitatea genetică pierdută nu poate fi recuperată. Un tipar genetic dispărut poate necesita mii de ani pentru a reapărea spontan prin mutații.
Într-un nou articol publicat în Nature Reviews Biodiversity, o echipă internațională de geneticieni și biologi avertizează că unele specii nu vor supraviețui fără sprijin genetic. Instrumentele moderne de editare a genomului, precum CRISPR, ar putea introduce noi variante genetice, sporind șansele de adaptare.
Editarea genetică este deja folosită în agricultură și medicină. Compania Colossal din Dallas, de exemplu, lucrează la readucerea la viață a mamuților, dodo și lupilor uriași prin inserarea trăsăturilor genetice dispărute în genomul rudelor apropiate.
De exemplu, cercetătorii vor să „resusciteze” mamutul lânos editând genomul elefantului asiatic pentru a-i conferi caracteristici specifice, precum rezistența la frig și părul gros. În mod similar, Colossal a creat pui de lup care conțin 20 de modificări genetice inspirate din ADN-ul lupului preistoric.
Aceste proiecte atrag atenția și investiții, accelerând dezvoltarea tehnologiilor de editare genetică. Întrebarea firească: dacă putem crea un lup cu trăsături dispărute, de ce să nu modificăm genomul unei păsări pe cale de dispariție pentru a-i crește rezistența la boli?
Muzeele joacă un rol esențial. Mostrele conservate – piei, oase, semințe – acționează ca o „capsulă genetică” a trecutului. Cu ajutorul editării genetice, aceste variante dispărute ar putea fi reintegrate în populațiile actuale, întărind reziliența biologică.
Reducerea drastică a efectivelor – numită „gât de sticlă” – favorizează consangvinizarea și pierderea diversității genetice. Mutanții nocivi pot deveni frecvenți, slăbind sănătatea indivizilor și făcând populația vulnerabilă la extincție. Dacă o variantă dăunătoare este identificată, aceasta ar putea fi corectată prin editare în câțiva indivizi, urmând ca selecția naturală să facă restul.
În unele cazuri, o specie poate „împrumuta” gene utile de la o rudă apropiată – proces numit adaptare facilitată. Această metodă ar putea ajuta speciile să se adapteze mai ușor la schimbările climatice.
Transferurile genetice între specii sunt deja uzuale în agricultură. Roșiile au fost modificate cu gene din muștar pentru a rezista la frig, iar castanii au primit gene din grâu pentru imunitate. Aceste metode ar putea fi extinse și la animale.
Totuși, editarea genetică nu trebuie să înlocuiască acțiunile clasice: protejarea habitatelor, controlul prădătorilor invazivi, programele de reproducere și legile de conservare rămân fundamentale. De altfel, editarea are sens doar dacă populația-țintă are un număr suficient pentru ca selecția naturală să funcționeze.
Eliberarea unor animale modificate genetic într-un habitat distrus sau expus braconajului nu le oferă nicio șansă. Dar, în medii bine gestionate, aceste intervenții pot ajuta la supraviețuire și adaptare evolutivă.
Totuși, riscurile există. Una dintre principalele îngrijorări tehnice este efectul secundar: editările genetice ar putea modifica din greșeală alte părți ale ADN-ului. De asemenea, o genă poate avea mai multe funcții (fenomen numit pleiotropie), iar editarea uneia dintre ele poate declanșa efecte neprevăzute.
În special la speciile mai puțin studiate, aceste efecte sunt greu de anticipat. Lipsa reglementărilor clare și scepticismul public pot constitui obstacole majore, așa cum s-a întâmplat și în cazul organismelor modificate genetic din agricultură.
Pe plan evolutiv, o modificare intenționată ar putea produce efecte în cascadă. O genă extrem de benefică ar putea elimina toate celelalte variante din acea regiune a genomului, reducând astfel diversitatea – proces cunoscut sub numele de măturare selectivă.
Unii critici susțin că acest „reparat genetic” poate induce un fals sentiment de siguranță, distrăgând atenția de la cauzele reale ale pierderii biodiversității: distrugerea habitatelor și schimbările climatice. Dacă publicul crede că putem „edita” orice specie înapoi la viață, presiunea pentru acțiuni concrete ar putea scădea.
Conservarea speciilor, politicile de mediu și legile de protecție rămân indispensabile. Restaurarea habitatelor, reducerea emisiilor și limitarea impactului uman sunt priorități care nu pot fi înlocuite de niciun laborator.
Totuși, editarea genetică rămâne o unealtă nouă și promițătoare. Cu aplicare corectă și însoțită de măsuri ecologice, aceasta poate contribui la salvarea speciilor amenințate.
via Cock Van Oosterhout, Professor of Evolutionary Genetics, University of East Anglia
Comentariul va fi postat dupa aprobare