Ultima ediție „La Măruță”, pe 6 februarie. Cătălin Măruță, despre viața după 18 ani de emisiune zilnică
Emisiunea „La Măruță” se apropie de final după 18 ani de difuzare pe Pro TV. Ultima ediție va fi difuzată pe 6 februarie, decizia de a renunța la format marcând încheierea uneia dintre cele mai longevive producții de divertisment din televiziunea românească. În acest context, Cătălin Măruță a vorbit deschis despre planurile sale de viitor și despre tranziția către o nouă etapă profesională și personală, în cadrul rubricii „10 minute cu Sabin”, difuzată chiar în emisiunea sa.
O ediție cu emoții, cronometrată la secundă
Dialogul cu Sabin a avut o notă diferită față de alte ediții ale rubricii. Cele „10 minute” au fost moderate în direct, nu înregistrate, ceea ce a adus cu sine tensiunea specifică live-ului. Discuția a început relaxat, cu glume și tachinări legate de ritmul emisiunii și de presiunea constantă a directului, dar a evoluat rapid către subiecte cu încărcătură emoțională.
Măruță a vorbit despre sentimentul ciudat al apropierii finalului și despre faptul că, după aproape două decenii, ideea de a nu mai intra zilnic în direct la aceeași oră presupune o schimbare majoră de ritm.
Prima zi de luni fără emisiune: rutina se schimbă, familia rămâne centrul
Una dintre întrebările-cheie ale dialogului a vizat prima zi de luni fără „La Măruță”. Prezentatorul a explicat că rutina de bază va rămâne, cel puțin la început, aceeași: trezitul de dimineață, drumul copiilor către școală, activitățile zilnice. Diferența majoră apare însă în detalii care, până acum, erau imposibile din cauza programului fix impus de emisiune.
Un astfel de detaliu este posibilitatea de a fi prezent la ora la care își ia copiii de la școală. Măruță a povestit că fiica sa, Eva, i-a atras atenția asupra acestui lucru, observând că alți părinți pot fi prezenți, în timp ce el era, de cele mai multe ori, în direct.
Cătălin Măruță a explicat că intenționează să păstreze activitățile care îl ajută să se echilibreze, precum plimbările în natură, dar și să continue proiectele deja începute, inclusiv podcastul „Acasă la Măruță”. Diferența esențială este libertatea de a-și gestiona timpul fără presiunea orei fixe de intrare în direct.
Reflexul orei 15 și disciplina live-ului
Discuția a atins și unul dintre cele mai greu de abandonat obiceiuri formate în ani de televiziune: reflexul de a „porni” emisiunea la ora exactă, indiferent de starea personală. Măruță a vorbit despre disciplina pe care o impune directul zilnic și despre capacitatea de a afișa energie, zâmbet și coerență chiar și în zilele dificile.
Renunțarea la acest automatism nu este ușoară, iar prezentatorul a recunoscut că tocmai acest tip de reflex profesional rămâne mult timp cu tine, chiar și atunci când contextul se schimbă. La fel se întâmplă și cu „limbajul de emisiune”, formulele și expresiile care intră în reflex după ani de practică.
De la televiziune la „televiziunea fiecăruia”
O parte importantă a dialogului a fost dedicată transformărilor din media. Măruță a comparat perioada de debut a emisiunii cu prezentul, subliniind că, în urmă cu aproape două decenii, televiziunea era principalul canal de comunicare cu publicul. Astăzi, fiecare persoană cu un telefon și acces la internet poate deveni creator de conținut.
În acest peisaj fragmentat, responsabilitatea informării devine mai mare, iar selecția surselor este esențială. Măruță a punctat că succesul nu mai este dictat exclusiv de televiziune, ci de capacitatea de a construi o relație autentică cu publicul, indiferent de platformă.
Echipa din spatele emisiunii, o familie construită în timp
Prezentatorul a ținut să sublinieze că „La Măruță” nu a fost niciodată un proiect individual. De-a lungul celor 18 ani, echipa s-a schimbat de mai multe ori, dar a existat un nucleu de stabilitate care a menținut coerența și identitatea emisiunii.
Un nume menționat explicit a fost cel al producătoarei Alina Tolontan, descrisă drept elementul care a ținut echipa unită și a contribuit decisiv la transformarea redacției într-o comunitate funcțională, dincolo de presiunile zilnice ale televiziunii.
Autoironie și lecția tăcerii
Un moment savuros al dialogului a venit atunci când Sabin a întrebat pe cine ar „opri” cu un buton de mute. Răspunsul lui Măruță a fost unul autoironic: uneori, cel mai util buton ar fi pentru tine însuți. În televiziune, tentația de a vorbi mult este mare, iar tăcerea poate deveni o formă de echilibru și luciditate.
A fost o reflecție despre maturizarea profesională și despre învățarea limitelor, inclusiv a celor legate de expunere și control.
Publicul, ultimul și cel mai important dialog
Când discuția a ajuns la ideea unei ultime conversații înainte de final, Măruță a ales publicul drept interlocutorul esențial. După ani de live, relația cu cei de acasă rămâne reperul central, locul în care se măsoară impactul real al unei emisiuni și al unui parcurs profesional.
Familia și timpul care se reconfigurează
Finalul dialogului a adus discuția în zona personală. După ani în care familia știa exact intervalul în care Măruță era în direct, urmează o perioadă de ajustare. Timpul liber poate fi o bucurie, dar și o provocare, pentru că presupune redefinirea unor roluri și obiceiuri.
„Happy Hour” a devenit, în acest context, mai mult decât o emisiune: o stare de lucru, o școală a live-ului fără plasă de siguranță și o perioadă de viață care se încheie cu recunoștință, nu cu regret.
Ultima ediție din 6 februarie marchează, astfel, nu doar finalul unui format TV, ci începutul unei etape în care experiența acumulată se mută spre alte forme de conținut și alte ritmuri de viață.
Sursă: Pro TV
Comentariul va fi postat dupa aprobare