Există cuvinte al căror sens pare atât de clar încât nu ne mai gândim niciodată să le definim. „Stațiune” este unul dintre ele.
Tocmai de aceea, în ultimele luni, am urmărit cu interes promovarea proiectului Nibiru. Nu pentru că ar fi o investiție lipsită de importanță, dimpotrivă. Vorbim despre unul dintre cele mai ambițioase proiecte private dezvoltate vreodată pe litoralul românesc, o investiție de peste 50 de milioane de euro și o suprafață anunțată de aproximativ 1,6 milioane de metri pătrați.
Întrebarea nu este dacă proiectul este mare. Nici dacă poate avea succes.
Întrebarea este alta.
Mai știm, astăzi, ce înseamnă o stațiune?
Când marketingul începe să redefinească realitatea
Acest articol nu este despre Selly.
Nu este nici despre valoarea investiției și nici despre dreptul unui antreprenor de a-și promova proiectul în termenii pe care îi consideră cei mai potriviți. Orice dezvoltator își dorește ca investiția sa să fie percepută drept cea mai mare, cea mai modernă sau cea mai spectaculoasă.
Problema apare în momentul în care marketingul încetează să mai fie marketing și începe să devină limbaj jurnalistic.
În ultimele luni, termenul stațiune a fost repetat aproape obsesiv în comunicate, interviuri, reportaje și articole dedicate Nibiru. Formula apare pe site-ul oficial, este folosită în intervențiile lui Selly și este preluată aproape identic de numeroase publicații și televiziuni.
În mod normal, acesta este momentul în care presa ar trebui să intervină.
Nu pentru a contrazice dezvoltatorul, ci pentru a pune întrebarea pe care orice cititor și-ar pune-o firesc.
În ce sens este Nibiru o stațiune?
Surprinzător, întrebarea aproape că lipsește.
În schimb, termenul este preluat și repetat până când începe să pară un fapt deja demonstrat.
Aici apare adevărata temă a acestui editorial. Nu discutăm dacă Nibiru este un proiect bun sau rău. Discutăm despre responsabilitatea presei de a verifica limbajul campaniilor de promovare înainte de a-l transforma în realitate editorială.
Ce înseamnă, oficial, o stațiune turistică
Dincolo de definițiile din dicționar, în România există și o definiție administrativă.
Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 stabilește criteriile pe baza cărora o localitate sau o parte a unei localități poate primi statutul de stațiune turistică de interes național sau local.
Nu este suficient să existe restaurante și locuri de distracție.
Normele iau în calcul existența infrastructurii rutiere, a utilităților, a serviciilor medicale, a transportului, a spațiilor de agrement și, foarte important, a structurilor de cazare clasificate.
În cazul stațiunilor de pe litoral sunt avute în vedere inclusiv plaja, facilitățile turistice și capacitatea de a susține un sejur complet.
Cu alte cuvinte, o stațiune nu este definită doar prin ceea ce poți face acolo câteva ore.
Este definită și prin posibilitatea de a locui temporar în acel loc, de a ajunge ușor la destinație și de a beneficia de servicii turistice integrate.
Acest lucru este important deoarece termenul „stațiune” nu reprezintă doar un slogan comercial. El are și o semnificație administrativă și turistică foarte precisă.
Cum se prezintă Nibiru
Comunicatul oficial publicat pe site-ul Nibiru vorbește despre cel mai amplu proiect privat din istoria turismului estival românesc.
Suprafața totală anunțată este de aproximativ 1,6 milioane de metri pătrați, iar investiția depășește 50 de milioane de euro.
Proiectul este amplasat între Costinești și Tuzla și este prezentat drept un model complet nou de dezvoltare turistică, economică și culturală.
Până aici, nimic neobișnuit. Problema apare în fraza următoare. Comunicatul afirmă că Nibiru este o stațiune construită de la zero. În același paragraf însă, proiectul este definit și drept un oraș temporar, activ doar vara, dar complet funcțional.
Cele două formulări merită analizate împreună. O stațiune este, prin definiție, o destinație turistică permanentă. Un oraș temporar este, prin definiție, o amenajare sezonieră. Nu sunt neapărat incompatibile, însă nici nu sunt sinonime.
Tocmai de aceea era nevoie ca cineva să întrebe ce înseamnă concret această asociere.
Stațiune sau oraș temporar?
Același comunicat enumeră cele patru funcțiuni majore ale proiectului. Prima este un mall în aer liber cu restaurante, cafenele și magazine. A doua este un parc de distracții și o zonă dedicată familiilor. A treia este o platformă pentru festivaluri și concerte cu o capacitate declarată de până la 150.000 de persoane. A patra este Nibiru Arena, descrisă drept cel mai mare club în aer liber din lume.
Promenada le conectează pe toate și găzduiește în fiecare seară spectacole, instalații artistice și activități pentru public .
Descrierea este coerentă și chiar impresionantă. Ea vorbește însă despre un ecosistem de entertainment. Nu despre o infrastructură turistică în sensul clasic al termenului.
Mai mult, chiar în același comunicat, Selly definește Nibiru drept „un ecosistem de entertainment, cultură, sport, retail, food și artă”.
Observați ceva interesant? În momentul în care proiectul este explicat, vocabularul folosit descrie divertismentul. În momentul în care trebuie etichetat, apare cuvântul stațiune.
Tocmai această diferență ar fi meritat analizată de presa care a preluat comunicatul.
Masterplanul urbanistic invocat, dar neprezentat
Comunicatul mai susține că Nibiru este construit după un masterplan urbanistic riguros, care respectă cele mai înalte standarde de design, funcționalitate și operare.
Afirmația este importantă.
Un masterplan poate însemna o dezvoltare pe termen lung, cu etape succesive și funcțiuni bine definite. Problema este că documentul invocat nu este publicat. Nu sunt prezentate planșele, etapele de dezvoltare, funcțiunile viitoare sau documentațiile urbanistice care să permită verificarea afirmațiilor.
Nu este clar nici dacă termenul „masterplan” desemnează un concept privat de dezvoltare sau o documentație urbanistică aprobată de autorități.
Presa putea solicita aceste clarificări. În schimb, expresia a fost preluată aproape integral, fără explicații suplimentare.
De la un câmp gol la un proiect de 160 de hectare
Una dintre poveștile repetate cel mai des în promovarea Nibiru este aceea a transformării unui teren abandonat într-o investiție spectaculoasă.
Selly a declarat în repetate rânduri că zona era, până nu demult, un câmp pe care locuitori din Costinești aruncau deșeuri. Mesajul este puternic din punct de vedere al comunicării: un spațiu nefolosit devine, în urma unei investiții private, un loc modern de divertisment.
Nu există niciun motiv să contestăm această transformare. Dimpotrivă, orice investiție care valorifică un teren abandonat poate reprezenta un câștig pentru comunitate.
Însă transformarea fizică a unui teren nu răspunde automat la întrebarea care stă la baza acestui articol.
Faptul că un câmp devine un parc de distracții, un centru comercial sau un spațiu pentru festivaluri nu înseamnă, prin el însuși, că acel loc devine o stațiune. Este o diferență importantă între dezvoltarea unui teren și schimbarea categoriei în care este încadrat acel proiect.
Mai apare și o altă întrebare.
Dacă Nibiru este prezentat ca un proiect întins pe aproximativ 160 de hectare, din această suprafață este deja amenajat, estimativ 180.000 de metrii pătrați, suprafața festivalului, la care adăugăm drumurile de piatră și parcarea din câmp. Întrebrea este ce urmează să fie construit în etapele următoare?
Comunicatele oficiale vorbesc despre un proiect în continuă dezvoltare, dar oferă puține detalii concrete despre funcțiunile permanente care vor apărea în viitor.
Ce a descoperit RISE Project
În acest punct apare una dintre cele mai importante documentări jurnalistice realizate până acum despre proiect.
În investigația „Planeta Beach Please”, publicată de RISE Project, sunt analizate terenurile din zona Costinești – Tuzla, documentele cadastrale și modul în care proiectul ar urma să se extindă.
Investigația descrie achiziții succesive de terenuri, modificări privind încadrarea urbanistică a unor suprafețe și planurile de dezvoltare pe termen lung.
Potrivit RISE Project, proiectul nu se limitează la actuala zonă de divertisment, ci urmărește dezvoltarea unei suprafețe considerabil mai mari.
Jurnaliștii au analizat inclusiv documente referitoare la terenuri aflate în administrarea comunei Tuzla și au prezentat opiniile unor specialiști care contestă legalitatea unor proceduri urbanistice.
Tot RISE Project menționează existența unor verificări efectuate de autoritățile competente, fără ca acestea să reprezinte, în acest moment, concluzii definitive ale unei instanțe.
Este important de precizat că toate aceste informații aparțin investigației jurnalistice și trebuie citite în acest context.
La rândul său, Selly a respins public acuzațiile și a declarat că proiectul respectă cadrul legal și că dezvoltarea actuală are loc pe terenurile destinate acestui scop.
Tocmai existența unor astfel de informații ar fi trebuit să determine presa să pună mai multe întrebări despre viitorul proiectului, nu mai puține.
Sursa: RISE Project – Planeta Beach Please.
O stațiune fără cazare proprie
Probabil cea mai interesantă contradicție apare atunci când analizăm oferta actuală a proiectului.Dacă accesăm site-ul oficial Nibiru și secțiunea dedicată cazării, observăm că vizitatorii sunt îndrumați către hoteluri, pensiuni, vile și apartamente deja existente pe litoral.
Cele mai multe recomandări sunt din Costinești, dar apar și unități din Olimp, Eforie, Mangalia sau Vama Veche. Altfel spus, în acest moment, Nibiru nu își cazează propriii turiști. Ei dorm în stațiunile deja existente și vin în Nibiru pentru experiențele de divertisment oferite aici.
Acest model este perfect normal pentru un festival sau pentru un complex de agrement. Devine însă relevant atunci când proiectul este prezentat drept o stațiune construită de la zero.
Mai mult, în comunicatul oficial de lansare sunt enumerate cele patru funcțiuni majore ale proiectului: mall în aer liber, parc de distracții, platformă pentru concerte și Nibiru Arena. Hotelurile nu apar între aceste funcțiuni.
Nici harta oficială publicată pentru sezonul 2026 nu indică hoteluri, aparthoteluri sau alte structuri permanente de cazare în interiorul proiectului. Este marcată doar o zonă de camping, în timp ce restul suprafeței este dedicat comerțului, restaurantelor, spectacolelor și activităților recreative.
Acest lucru nu demonstrează că asemenea investiții nu vor exista în viitor. Înseamnă doar că, în prezent, ele nu sunt prezentate public și nu pot fi analizate.
Or, dacă proiectul este promovat ca o viitoare stațiune, întrebarea despre hoteluri și capacitatea de cazare ar fi fost una dintre cele mai firești pe care presa le putea adresa.
Cum arată acum Harta Nibiru:
.webp)
Comparația cu Mamaia Nord – Năvodari
Pentru a înțelege mai bine diferența dintre un complex de divertisment și o stațiune, merită privit unul dintre cele mai apropiate exemple de pe litoralul românesc.
Zona Mamaia Nord – Năvodari a fost atestată oficial ca stațiune turistică de interes național în anul 2018. Statutul nu a fost acordat în urma unei campanii de promovare, ci în baza criteriilor prevăzute de legislația românească.
La momentul atestării, zona dispunea deja de hoteluri, pensiuni, apartamente turistice, restaurante, plajă, infrastructură rutieră și utilități permanente.
De atunci, dezvoltarea continuă într-un ritm accelerat. Se construiesc în continuare hoteluri, aparthoteluri și ansambluri rezidențiale, iar administrația locală investește constant în extinderea infrastructurii.
Modelul urbanistic din Mamaia Nord poate fi criticat din multe perspective, însă un lucru nu poate fi contestat: acolo există toate funcțiunile unei destinații turistice în care oamenii își petrec concediul.
În cazul Nibiru, ceea ce vedem astăzi este, înainte de toate, o destinație sezonieră de divertisment.
Dacă planurile de dezvoltare vor include în viitor hoteluri, apartamente turistice și infrastructură specifică unei stațiuni, acest lucru va putea fi analizat atunci când documentele vor deveni publice.
Până în prezent însă, comunicarea oficială nu oferă suficiente informații pentru a demonstra această direcție de dezvoltare.
Accesul real către locație
Până în acest punct am discutat despre definiții, despre documente și despre modul în care este prezentat proiectul. Există însă și o dimensiune practică pe care orice jurnalist ar trebui să o verifice înainte de a numi un loc „stațiune”: accesul.
Cu puțin timp înainte de deschiderea ediției Beach, Please!, am trecut personal prin zonă, venind dinspre DN39.
La acel moment, accesul vizibil către locație se făcea pe un drum de piatră, neamenajat. Exista doar un panou amplasat în sensul giratoriu de la intrarea în Costinești, care indica direcția către parcarea festivalului. Dincolo de acel indicator începea un drum care nu semăna deloc cu accesul către ceea ce era prezentat drept o nouă stațiune.
În același timp, principalele aplicații de navigație continuă să recomande accesul prin Costinești.
Altfel spus, chiar și tehnologia folosită de majoritatea șoferilor considera că cea mai bună cale de acces către Nibiru trece prin infrastructura unei stațiuni deja existente.
Acest aspect nu demonstrează că proiectul este prost organizat. Demonstrează însă că infrastructura rutieră proprie ridică întrebări legitime și că acestea meritau adresate înainte ca proiectul să fie prezentat publicului drept o nouă stațiune.
O stațiune nu înseamnă doar ceea ce găsești după ce ai intrat în interiorul ei. Înseamnă și modul în care ajungi acolo.
Afirmația că nu au existat probleme de infrastructură
Comunicatul oficial de lansare merge însă mai departe. Organizatorii afirmă că ediția Beach, Please! din 2025 a reprezentat un test pentru modelul Nibiru și că festivalul s-a desfășurat fără probleme de infrastructură, trafic sau semnal.
Este o afirmație importantă și merită tratată ca atare. În același timp, ea reprezintă poziția organizatorilor și ar fi trebuit verificată independent.
O asemenea concluzie presupune existența unor date privind timpii de acces, fluxurile de trafic, incidentele raportate și modul în care au funcționat parcările sau căile de evacuare. Comunicatul nu oferă aceste informații.
Nu înseamnă că afirmația este falsă, ci doar că ea nu poate fi verificată doar prin simpla ei repetare.
Rolul jurnalismului este tocmai acela de a confrunta declarațiile oficiale cu realitatea observabilă și cu experiențele celor care au participat la eveniment.
Experiențele participanților la Beach, Please!
Aici apare o diferență importantă între comunicarea oficială și ceea ce au relatat numeroși participanți.
Comentariile publicate la postările lui Selly dedicate festivalului Beach, Please! conțin numeroase referiri la accesul către locație. Participanții descriu drumuri de piatră, deplasarea prin zone neamenajate și parcarea pe câmp.
Aceste comentarii nu reprezintă dovezi tehnice și nici nu pot înlocui o expertiză asupra infrastructurii. Ele reprezintă însă experiențe reale ale oamenilor care au fost acolo.
În jurnalism, astfel de mărturii nu sunt ignorate. Ele constituie punctul de plecare pentru verificări suplimentare. Dacă sute de participanți descriu aceeași problemă, întrebarea firească nu este dacă trebuie ignorate comentariile, ci dacă ele reflectă o situație care merită verificată.
Din acest punct de vedere, experiența publicului și observațiile din teren ar fi meritat puse față în față cu afirmațiile organizatorilor privind lipsa problemelor de infrastructură.
Presa care a preluat narațiunea
Până aici, toate întrebările privesc proiectul Nibiru. Din acest moment, ele privesc presa. Site-ul oficial al proiectului prezintă Libertatea și Adevărul drept parteneri media. Acest lucru nu reprezintă, în sine, o problemă. Publicațiile pot avea parteneriate comerciale și pot promova evenimente sau investiții.
Problema apare atunci când limbajul campaniei începe să fie preluat și în articolele prezentate drept știri. Libertatea vorbește despre „noua stațiune a lui Selly”. Adevărul utilizează aceeași terminologie atunci când descrie proiectul și îl numește pe Selly „ambasadorul stațiunii”.
PRO TV a realizat, la rândul său, numeroase materiale despre Nibiru. Unele au fost marcate drept parteneriat comercial, altele au fost difuzate ca reportaje obișnuite.
Toate prezintă foarte bine dimensiunea investiției și ceea ce urmează să găsească vizitatorii în interiorul proiectului.
Mai puțin vizibilă este întrebarea care lipsește aproape din toate aceste materiale.
Ce anume transformă, concret, acest proiect într-o stațiune?
Cu atât mai mult cu cât chiar comunicatul oficial descrie un ecosistem de entertainment, un oraș sezonier și un ansamblu de funcțiuni comerciale și recreative.
Nu este rolul jurnalistului să combată marketingul. Este însă rolul său să verifice dacă limbajul campaniei descrie fidel realitatea sau doar strategia de comunicare.
Întrebările pe care presa ar fi putut să le pună
De la jurnaliști cu experiență și instituții media cunoscute te-ai aștepta la mai mult decât reluarea comunicatelor. Dincolo de prezentările oficiale, ar merita obținute răspunsuri clare la câteva întrebări concrete.
- Ce înseamnă, în mod exact, termenul „stațiune” în comunicarea Nibiru?
- Este vorba despre un statut turistic oficial sau despre o denumire comercială?
- A fost începută vreo procedură pentru atestarea zonei ca stațiune turistică?
- Unde poate fi consultat masterplanul urbanistic invocat și ce statut juridic are acesta?
- Care este suprafața utilizată în prima etapă și ce terenuri sunt prevăzute pentru dezvoltările viitoare?
- Vor exista hoteluri, aparthoteluri sau alte structuri permanente de cazare?
- Dacă există asemenea planuri, care este calendarul și unde sunt prevăzute în documentațiile publice?
- De ce site-ul oficial recomandă în prezent cazarea în Costinești și în alte stațiuni de pe litoral?
- Ce activități și servicii vor funcționa în afara sezonului estival?
- Care este traseul rutier oficial către Nibiru și ce investiții sunt planificate pentru infrastructura de acces?
- Pe ce date se bazează afirmația că Beach, Please! 2025 nu a avut probleme de trafic sau infrastructură?
- Cum răspund inițiatorii concluziilor și întrebărilor ridicate de investigația RISE Project?
Aceste întrebări nu atacă investiția și nici nu încearcă să îi diminueze meritele. Ele încearcă doar să reducă distanța dintre sloganul comercial și realitatea care poate fi verificată.
Declarațiile generale sunt utile într-o campanie de promovare. În jurnalism, ele trebuie însoțite de întrebări și de dovezi.
Mai știm ce înseamnă o stațiune?
Este foarte posibil ca Nibiru să devină unul dintre cele mai importante proiecte private dezvoltate vreodată pe litoralul românesc. Este la fel de posibil ca investiția să schimbe modul în care este perceput divertismentul estival în România și să genereze beneficii economice importante pentru întreaga zonă.
Momentan, cel mai important beneficiu, dincolo de recuperarea investiției private, revine stațiunii Costinești. În realitate, terenul pe care funcționează proiectul aparține teritoriului administrativ al comunei Costinești, chiar dacă este amplasat la limita cu Tuzla.
Nibiru nu este o localitate distinctă și nici o unitate administrativ-teritorială. El funcționează în interiorul unei comune deja existente și se sprijină pe infrastructura acesteia: gara, drumurile, plaja, unitățile de cazare, utilitățile și serviciile publice.
Costinești este stațiunea de interes național recunoscută oficial. Nibiru este, în acest moment, un proiect privat amplasat pe teritoriul ei. Pentru a deveni o stațiune turistică de sine stătătoare, nu ar fi suficientă doar folosirea acestui termen în comunicarea de marketing, ci ar fi necesară o procedură oficială de atestare și îndeplinirea criteriilor legale.
Nimic din toate acestea nu este pus în discuție. Ceea ce merită discutat este altceva.
Într-o perioadă în care marketingul este tot mai sofisticat, iar granița dintre publicitate și jurnalism devine din ce în ce mai greu de observat, rolul presei nu este să găsească cele mai spectaculoase formule de promovare. Rolul ei este să verifice dacă acele formule descriu realitatea.
Poate că, peste câțiva ani, Nibiru va avea hoteluri proprii, infrastructură turistică completă și toate elementele care definesc o stațiune în sensul clasic și administrativ al termenului. Poate că atunci nimeni nu va mai contesta folosirea acestui cuvânt.
Astăzi însă, ceea ce poate fi verificat public descrie în primul rând un amplu complex sezonier de divertisment.
Iar dacă un cuvânt începe să își schimbe sensul doar pentru că este repetat suficient de des în comunicate, reportaje și articole, atunci problema nu mai este doar a marketingului.
Este și a jurnalismului.
Sursa foto: Facebook/Selly
Comentariul va fi postat dupa aprobare