Comisia Europeană propune modificarea a șase directive privind impozitarea directă, printr-un pachet denumit Tax Omnibus. Inițiativa vizează simplificarea și armonizarea regulilor fiscale aplicabile companiilor în Uniunea Europeană. Propunerile sunt analizate de Ruxandra Târlescu, Partener și Lider al Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică, PwC România.
- Ce propune pachetul Tax Omnibus
- Scutirea de impozit la sursă ar putea fi extinsă
- De la autorizare prealabilă la autoevaluare
- Deducerea dobânzilor și investițiile în cercetare
- Fuziuni și conversii transfrontaliere
- Soluționarea dublei impuneri
- Rescrierea DAC și reducerea raportărilor
- Ce ar putea însemna schimbările pentru companiile din România
- Când ar putea fi aplicate noile reguli
Ce propune pachetul Tax Omnibus
După un deceniu axat pe combaterea evitării impozitelor și creșterea transparenței fiscale, Comisia Europeană schimbă direcția. Accentul propunerilor se mută către simplificarea și armonizarea cadrului fiscal european.
Potrivit analizei realizate de Ruxandra Târlescu, PwC România, grupurile multinaționale ar trebui să folosească această perioadă pentru reevaluarea structurilor și proceselor fiscale. Adoptarea modificărilor ar urma însă să fie un proces de durată.
Sunt vizate șase directive privind impozitarea directă, reunite în pachetul Tax Omnibus. Separat, sunt propuse schimbări pentru directiva privind schimbul de informații între administrațiile fiscale, cunoscută drept DAC.
Ruxandra Târlescu identifică trei schimbări cu impact direct asupra structurii și documentării operațiunilor companiilor. Prima privește extinderea scutirii de impozit reținut la sursă pentru dividende, dobânzi și redevențe.
O altă schimbare presupune eliminarea unor formalități inițiale și trecerea către verificări ulterioare. În același timp, unele dintre raportările obligatorii în prezent ar putea fi eliminate.
În acest context, autoarea analizei recomandă companiilor să evalueze plățile transfrontaliere și impozitul reținut aferent. Documentele necesare ar trebui verificate din timp pentru eventualele controale fiscale ulterioare.
Structurile de tip holding ar trebui și ele reanalizate. Ruxandra Târlescu atrage atenția că simplificarea propusă nu elimină regulile naționale anti-abuz, care rămân neschimbate.
Scutirea de impozit la sursă ar putea fi extinsă
În prezent, scutirea pentru dobânzi și redevențe presupune o participație de cel puțin 25%. Pentru dividende, pragul minim de participație este de 10%.
Tax Omnibus propune eliminarea acestor praguri. Scutirea s-ar putea aplica astfel unei sfere mai largi de plăți transfrontaliere între societăți din Uniunea Europeană.
Regimul ar urma să fie extins și către instituțiile de pensii, indiferent de forma lor juridică. Schimbarea ar putea avantaja companiile cu participații mici și anumite finanțări între societăți eligibile din UE.
Potrivit datelor citate de Ruxandra Târlescu, Comisia Europeană estimează beneficii de aproximativ 5,3 miliarde de euro anual pentru contribuabilii europeni.
Pentru grupurile cu holdinguri în mai multe state apare o altă modificare. Autoritățile ar putea refuza deducerea unor costuri legate de participații doar pentru dețineri de minimum 10%.
Există însă o limitare pentru dobânzi și redevențe. Propunerea introduce protecție împotriva dublei neimpozitări în relația cu anumite jurisdicții din afara Uniunii Europene.
De la autorizare prealabilă la autoevaluare
O altă modificare privește modul în care companiile aplică scutirile. În locul autorizării prealabile, acestea ar putea aplica singure scutirea pe baza propriilor evaluări.
Autoritățile fiscale ar verifica ulterior dacă toate condițiile au fost îndeplinite. Pentru firmele din România, mecanismul nu reprezintă însă o schimbare radicală.
Ruxandra Târlescu explică faptul că legislația fiscală românească permite deja aplicarea scutirii pe baza documentelor disponibile la momentul plății. Autoritățile pot verifica ulterior îndeplinirea condițiilor.
Schimbarea ar conta mai mult pentru grupurile prezente în alte state membre. Unele jurisdicții folosesc încă proceduri administrative sau verificări prealabile mai ample.
Simplificarea procedurii transferă însă o parte mai mare din risc către contribuabil. Dacă aplicarea scutirii nu poate fi justificată ulterior, compania va trebui să plătească obligațiile fiscale aferente.
Certificatul de rezidență fiscală și dovada beneficiarului real devin astfel documente importante încă de la efectuarea plății. Același lucru este valabil pentru dovezile privind activitatea reală a companiei din grup.
Statele membre își păstrează competențele privind regulile anti-abuz și controalele ulterioare. Simplificarea privește procedura, nu condițiile de fond pentru acordarea scutirii.
Deducerea dobânzilor și investițiile în cercetare
În cazul deducerii dobânzilor, plafonul de 30% din EBITDA ar deveni obligatoriu în toate statele membre. Acesta ar fi completat de un plafon fix de 3 milioane de euro.
Plafonul fix ar urma să fie actualizat anual cu inflația. Împrumuturile de la bănci sau alți terți, folosite pentru activitatea proprie, ar ieși din calcul.
Dacă EBITDA scade cu jumătate într-un an, limitarea nu s-ar aplica. Pentru grupurile cu investiții mari, sunt relevante și schimbările privind regula „group escape”.
Reportarea dobânzilor nedeductibile ar deveni obligatorie. Până acum, aceste mecanisme puteau rămâne simple opțiuni pentru statele membre.
În cazul societăților străine controlate, grupurile aflate deja sub impozitul minim global de 15% ar fi scutite de regulile CFC. Motivul indicat în analiză este suprapunerea celor două mecanisme.
IMM-urile ar beneficia, la rândul lor, de scutire. Pentru contribuabilii români, Ruxandra Târlescu apreciază că efectele pot fi semnificative.
Unul dintre motive este creșterea plafonului fix de deductibilitate la 3 milioane de euro. Contează și excluderea anumitor împrumuturi contractate pentru activitatea proprie.
Pentru cercetare-dezvoltare este propus un cadru comun de deductibilitate la nivel european. Investițiile în echipamente și active folosite direct în R&D ar putea fi deduse integral în anul efectuării.
Alternativ, deducerea ar putea fi eșalonată în următorii patru ani. Activele trebuie să rămână în activitatea de cercetare-dezvoltare cel puțin trei ani.
Ruxandra Târlescu precizează că deducerea nu ar diminua EBITDA utilizat pentru limitarea dobânzilor. Facilitatea nu ar fi astfel anulată prin restrângerea deductibilității costurilor de finanțare.
Fuziuni și conversii transfrontaliere
Propunerea europeană acoperă și operațiunile de reorganizare. Fuziunile simplificate și divizările prin separare ar intra explicit în sfera regulilor de neutralitate fiscală.
Același regim ar urma să se aplice conversiilor transfrontaliere. Sunt incluse și operațiunile legate de transferul sediului social între două state membre.
Soluționarea dublei impuneri
Tax Omnibus propune și modificarea procedurilor pentru situațiile în care două state impozitează același venit. Procedura de soluționare a disputei ar deveni mai accesibilă.
Toate persoanele implicate ar putea participa. Cerința depunerii „simultane” ar fi înlocuită cu o perioadă de 30 de zile.
O plângere respinsă ar putea fi refăcută în același termen. Autoritățile ar trebui să motiveze respingerea și să informeze părțile dacă nu se întrevede un acord.
Procedurile naționale paralele ar fi suspendate după primirea plângerii de către prima autoritate competentă. Comisiile de soluționare ar putea analiza inclusiv disputele privind admisibilitatea.
Rescrierea DAC și reducerea raportărilor
Modificarea DAC urmărește eliminarea unor raportări considerate cu valoare redusă pentru administrațiile fiscale. Sunt vizate inclusiv grupurile multinaționale supuse impozitului minim global de 15%.
Aceste grupuri nu ar mai raporta anumite aranjamente transfrontaliere. Comisia Europeană estimează economii de aproximativ 300 de milioane de euro anual numai din această modificare.
Alte raportări considerate cu valoare redusă pentru administrațiile fiscale ar urma să dispară. Obiectivul Comisiei include reducerea sarcinilor administrative cu 35% pentru IMM-uri.
Pragul de raportare pentru vânzările online ar urma să crească. Potrivit analizei PwC România, peste 10 milioane de vânzători privați ar ieși astfel din sfera obligației.
Măsura ar viza în special persoanele care vând bunuri second-hand prin intermediul platformelor online.
Ce ar putea însemna schimbările pentru companiile din România
Pentru firmele românești, efectele diferă în funcție de tipul operațiunilor și structura grupului. Unele mecanisme propuse sunt deja apropiate de practicile existente în România.
Ruxandra Târlescu indică însă câteva zone care justifică o analiză anticipată. Printre acestea se află plățile transfrontaliere, structurile holding și documentele folosite pentru aplicarea scutirilor fiscale.
Companiile cu finanțări semnificative ar putea fi influențate de schimbarea regulilor privind deductibilitatea dobânzilor. Firmele care investesc în cercetare-dezvoltare ar trebui să analizeze separat noul mecanism propus.
Propunerile nu înseamnă însă că regulile fiscale actuale au fost deja înlocuite. Tax Omnibus trebuie să parcurgă procesul legislativ european și ulterior etapele de transpunere.
Când ar putea fi aplicate noile reguli
Conform calendarului prezentat în analiza semnată de Ruxandra Târlescu, statele membre ar trebui să transpună Tax Omnibus până la 31 decembrie 2028. Aplicarea regulilor este propusă pentru 1 ianuarie 2029.
Pentru DAC, calendarul este etapizat. Unele măsuri sunt avute în vedere din 1 ianuarie 2028, iar cele cu adaptări IT mai ample din 2030.
Calendarul negocierilor nu este însă fixat. Reperul public indicat este foaia de parcurs „O singură Europă, o singură piață”, care vizează un acord până în trimestrul IV din 2027.
Pentru companii, intervalul până la eventuala aplicare oferă timp pentru evaluarea efectelor asupra structurilor și proceselor fiscale. Propunerile indică o orientare către simplificare, fără eliminarea mecanismelor de control și a regulilor anti-abuz.
Comentariul va fi postat dupa aprobare