Deputata USR Diana Stoica a redirecționat într-un grup parlamentar un mesaj despre presupusa orientare sexuală a miniștrilor. Întrebarea a apărut alături de documentele privind formarea noului Guvern și a provocat o controversă publică.
Mesajul suna astfel: „Nu că vreau să spun, dar zic: de ce avem mai mulți gay decât femei în Guvernul României?”
L-am citit și, sincer, am rămas puțin nedumerit. Am câteva întrebări pentru doamna deputat, dar și pentru partidul pe care îl reprezintă.
- Ce mesaj a distribuit Diana Stoica pe WhatsApp
- De unde știe deputata cine este gay în Guvern?
- De ce politica românească a ajuns să caute prin dormitoarele oamenilor
- USR și ipocrizia toleranței afișate public
- „N-am nimic cu gay, dar...”
- Câți homosexuali contribuie la salariile parlamentarilor?
- Ce explicații ar trebui să ofere Diana Stoica
Ce mesaj a distribuit Diana Stoica pe WhatsApp
Vorbim despre Diana Stoica, lidera deputaților USR și președinta Comisiei pentru Afaceri Europene din Camera Deputaților.
Potrivit HotNews, mesajul a fost transmis pe grupul WhatsApp al comisiei, împreună cu documentele privind noul Executiv propus.
În captura de ecran, mesajul apare ca redirecționat. Asta înseamnă că nu avem motive să afirmăm că deputata l-a redactat personal.
Dar faptul că l-a distribuit ridică totuși întrebări. De ce a considerat potrivit să trimită o asemenea afirmație într-un grup de lucru parlamentar?
A fost o glumă, o greșeală sau o observație pe care o împărtășește? Cred că o explicație ar fi cât se poate de firească.
De unde știe deputata cine este gay în Guvern?
În primul rând, doamnă Stoica, de unde știm noi cine este gay în Guvernul României? Știți dumneavoastră ceva ce noi nu știm?
Există vreo listă secretă cu orientarea sexuală a miniștrilor? Se fac verificări înainte de nominalizare și n-am aflat noi?
Și, mai ales, ce relevanță are?
De când a fi homosexual este incompatibil cu funcția de ministru? Eu unul credeam că ar trebui să ne intereseze competența și integritatea oamenilor care conduc ministere.
Nu cu cine se culcă sau de cine se îndrăgostesc.
Da, avem prea puține femei în multe dintre formulele de guvernare propuse în România. Este o problemă reală și există suficiente motive să discutăm despre reprezentarea lor.
Dar ce legătură are asta cu numărul presupus al homosexualilor? De parcă unii ar ocupa locurile rezervate celorlalți.
Și mai am o întrebare pentru doamna deputat. Dacă în Guvern ar exista o femeie lesbiană, ar fi în regulă?
Ar conta la categoria femeilor sau la cea a homosexualilor? Sau ar trebui să alegem în ce statistică o trecem?
Întrebarea sună absurd. Exact ca presupunerea de la care a pornit mesajul distribuit.
De ce politica românească a ajuns să caute prin dormitoarele oamenilor
Ce mă deranjează cel mai mult este direcția în care ajung tot mai multe discuții politice din România.
Cine este gay, cine ar putea fi gay, cine cu cine trăiește și cine ce face în pat. Parcă am rezolvat toate problemele țării și asta ne-a mai rămas.
Avem spitale cu probleme, școli care așteaptă investiții și administrații unde incompetența poate costa enorm. Dar găsim timp să discutăm despre presupusa orientare sexuală a unor miniștri.
Nu știu când am ajuns să considerăm viața intimă un criteriu de evaluare profesională. Și nici de ce ar trebui să ne intereseze asemenea detalii.
Dacă un ministru își face prost treaba, există suficiente motive pentru a-l critica. Dacă minte, abuzează de funcție sau folosește bani publici în interes personal, trebuie să răspundă.
Dar dacă este homosexual? Ce anume ar trebui să ne deranjeze?
Mi se pare că am început să importăm tot mai mult din războaiele culturale purtate pe internet. Iar politica românească descoperă periodic câte un nou motiv să se uite în dormitoarele oamenilor.
Pe mine m-ar interesa mai mult cine ia deciziile din ministere și cât ne costă acele decizii. Preferințele intime ale persoanelor care ocupă funcții publice pot rămâne acolo unde le este locul, în viața privată.
USR și ipocrizia toleranței afișate public
Dar partea care mă surprinde și mă amuză în același timp este alta.
Vorbim despre USR. Acel USR criticat ani la rând de adversarii politici pentru pozițiile considerate prea progresiste și pentru susținerea drepturilor comunității LGBTQ+.
Partidul a susținut public parteneriatul civil. Într-un document programatic, USR respinge explicit homofobia și vorbește despre respectarea vieții private.
Și uite că tocmai dinspre unul dintre reprezentanții importanți ai partidului este distribuit un asemenea mesaj.
Ce să înțelegem de aici? Că epidemia de „blugi și banane” din zona admiratorilor lui Călin Georgescu a ajuns și prin USR?
Mai în glumă, mai în serios, mesajul aproape că invită la o întrebare despre un eventual transfer la AUR. Poate îi face George Simion o ofertă doamnei Stoica.
Glumesc, evident. Nu există vreo informație despre un asemenea transfer, dar contrastul politic este greu de ignorat.
Și, dincolo de ironie, mă întreb cât din imaginea progresistă a USR se regăsește în convingerile reprezentanților săi.
Câtă toleranță există în realitate și câtă este rezervată discursurilor oficiale? Oare există și în USR homofobi sub acoperire, foarte atenți să nu deranjeze electoratul?
Nu pretind că știu răspunsul. Ar fi incorect să judecăm un partid întreg după un mesaj redirecționat de unul dintre parlamentarii săi.
Dar cred că partidul are tot interesul să clarifice asemenea episoade. Altfel, diferența dintre valorile afișate public și comportamentul reprezentanților săi poate alimenta suspiciuni legitime.
„N-am nimic cu gay, dar...”
Știți ce îmi amintește mie toată discuția aceasta?
De oamenii care încep conversația cu „eu n-am nimic cu gay”, după care urmează inevitabil acel „dar”.
N-ai nimic cu homosexualii, dar nu prea ai vrea să îi ai în jurul tău. Nu vrei să discuți despre drepturile lor și nici să îi vezi prea vizibili.
Nu te deranjează că există, câtă vreme nu trebuie să te gândești prea mult la existența lor.
Sau când spui foarte relaxat că ai prieteni din comunitatea LGBTQ+. Îi respecți, te înțelegi cu ei, poate chiar te lauzi cât ești de deschis la minte.
Dar ai fi terifiat dacă ai afla că propriul copil, fratele sau sora ta este homosexual.
Adică ești tolerant, dar numai până când lucrurile ajung prea aproape de tine. Susții egalitatea, însă ai prefera ca ea să nu îți schimbe deloc lumea.
Și tocmai genul acesta de ipocrizie mi se pare greu de digerat.
Nu știu dacă Diana Stoica gândește astfel. Un mesaj redirecționat nu ne poate spune totul despre convingerile unui om.
Dar homofobia nu apare întotdeauna sub forma unor atacuri agresive. Uneori se ascunde într-o glumă sau într-o întrebare aparent nevinovată.
Uneori începe chiar cu un „nu că vreau să spun, dar zic”.
Câți homosexuali contribuie la salariile parlamentarilor?
Și încă ceva, doamnă Stoica.
Oare câți homosexuali, declarați sau nu, se trezesc în fiecare dimineață și merg la muncă? Câți își plătesc taxele și impozitele ca oricare alt cetățean?
Câți contribuie inclusiv la bugetul din care sunt plătite indemnizațiile parlamentarilor, inclusiv a dumneavoastră?
Oameni care își văd de viață, care muncesc și care nu cer nimănui permisiunea să existe.
Și care, culmea, ajung să audă discuții despre presupusa lor orientare sexuală chiar dinspre reprezentanții statului pe care îl finanțează.
Nu trebuie să fii activist LGBTQ+ ca să înțelegi cât de ridicolă este situația. Nici măcar nu trebuie să fii homosexual ca să te deranjeze asemenea insinuări.
Este suficient să accepți că un om nu devine mai puțin competent pentru că iubește o persoană de același sex.
Iar taxele plătite de un contribuabil homosexual nu valorează mai puțin decât ale unui contribuabil heterosexual.
La fel cum respectul pentru un cetățean nu ar trebui să depindă de orientarea lui sexuală.
Ce explicații ar trebui să ofere Diana Stoica
Ca să fim corecți până la capăt, mesajul din captura apărută public figura ca redirecționat. Nu știm cine l-a scris inițial și nici ce a intenționat deputata prin distribuirea lui.
Dar mi se pare normal să întrebăm de ce a ajuns într-un grup al unei comisii parlamentare.
A fost o greșeală? O glumă neinspirată? Sau o observație pe care Diana Stoica o consideră legitimă?
Dacă era vorba despre reprezentarea insuficientă a femeilor în Guvern, subiectul putea fi discutat fără nicio referire la homosexualitate.
Dacă era o glumă, mie unul nu prea mi se pare amuzantă. Iar dacă era o insinuare despre anumiți miniștri, aș vrea să știu pe ce se bazează.
Eu unul mi-aș dori să văd politicieni preocupați de câți miniștri incompetenți avem. Nu de câți homosexuali își imaginează ei că sunt prin Guvern.
De miniștri incapabili avem motive să ne plângem. De cine iubesc oamenii, nu prea văd de ce ne-ar privi.
Și poate că, înainte să numărăm homosexualii din Guvern, ar fi mai util să numărăm prejudecățile din Parlament.
Mai ales într-un partid care și-a asumat public respingerea homofobiei. Tocmai această poziție face ca mesajul distribuit de Diana Stoica să necesite explicații.
Comentariul va fi postat dupa aprobare