Sa se schimbe dar sa nu se modifice nimic

In ultima vreme nu prea am mai avut chef de scris, poate ca si lipsa de inspiratie m-a facut sa imi concentrez atentia catre alte lucruri, de altfel in ultima vreme calculatorul a reprezentat doar o sursa de a imi face treaba, acasa l-am lasat deoparte fiind impulsionat de pofta de a citi o carte...

Saptamana trecuta mi-a fost dat sa asist la o activitate sindicala care presupune strangerea la un loc a sindicalistilor din institutiile bugetare pentru ca acestia sa protesteze intr-o prima faza in fata prefecturilor impotriva "masurilor anticriza" ale guvernului Poc Boc. In Romania de azi, dupa vreo 20 de ani democratie am ajuns la concluzia ca nici un partid nu are degand sa faca ceva pentru populatie, toti s-au perindat pe la putere nici unii nu au reusit sa convinga alegatorii sa ii mai lase in continuare sa ne conduca.

Revenind la sindicalisti, in momentul de fata constat o apatie senzationala din partea asa zisilor membrii de sindicat. La nivel central se tot vorbeste ca sindicalistii vor greve si proteste, dar acest lucru pare ca nu impresioneaza prea tare pe guvernantii nostrii. Pai de ce ? Ei bine aflati ca dupa 4 ani in care sindicatele tot negociaza cresteri salariale si deja celebra Lege a Salarizarii Unice in Sistemul Bugetar, membrii de sindicat s-au cam saturat si ei de pichetarile prefecturilor si inmanarea de asa zise proteste caci nimic nu s-a schimbat, mai ales de un an incoace.

Mai nou aflu ca in interior exista lupte intre sindicate si ca pana la urma totul se rezuma iar la politic. Unii se plang ca exista asa zise organizatii sindicale controlate politic, altii se plang ca sefii si primarii nu le permit activitati sindicale si ca nu dau doi bani pe ele iar unii se plang ca sunt amenintati cu taierea zilei de munca daca participa la activitati sindicale.

Si cand te uiti la altii din alte tari vezi ce inseamna cu adevarat sa lupti pentru drepturi sau sa faci manifestatii de protest, romanii au ajuns insa sa fie controlati sau sa ceara si sa fie nemultumiti dar cand e vorba de a face acest lucru in public dau inapoi si prefera sa stea la locul lor. Ajungem pana la urma sa fim doua personaje ale lui I.L. Caragiale care vor schimbare dar nu fac nimic pentru a modifica lucrurile.