Rolul potențial al vitaminei D în prevenirea și tratarea cancerului colorectal (CRC) continuă să fie studiat intensiv, în special pe fondul creșterii incidenței acestuia în rândul adulților tineri. Deși legătura dintre nivelurile scăzute de vitamina D și riscul crescut de CRC este documentată de mai mulți ani, rezultatele recente evidențiază atât speranțe, cât și incertitudini.
Un studiu amplu cu peste 12.000 de participanți a arătat că persoanele cu un nivel scăzut de vitamina D aveau un risc cu 31% mai mare de a dezvolta CRC. Alte cercetări au identificat o reducere de 25% a riscului în rândul celor cu aport alimentar ridicat de vitamina D. Datele din studiul Nurses’ Health indică o reducere de 58% a riscului în rândul femeilor cu cel mai mare aport de vitamina D.
Vitamina D este produsă în piele sub acțiunea soarelui și influențează funcții importante în organism prin intermediul receptorilor săi, prezenți și în țesutul colonic. Când este activată, aceasta poate regla gene implicate în inflamație, răspuns imun și diviziune celulară – toate fiind procese relevante în apariția cancerului.
Studiile de laborator arată că vitamina D activă poate inhiba inflamația, susține sistemul imunitar, împiedică dezvoltarea vascularizației tumorale și reglează ritmul diviziunii celulare. Aceste efecte au fost observate în special în studii preclinice.
Analizele epidemiologice confirmă, în general, o asociere între nivelurile ridicate de vitamina D și riscul mai scăzut de cancer colorectal. Cu toate acestea, studiile clinice randomizate – considerate standardul de aur în evaluarea tratamentelor – oferă rezultate mixte.
Studiul VITAL, desfășurat pe 25.000 de participanți, nu a identificat un impact semnificativ al suplimentării cu 2.000 UI/zi de vitamina D asupra incidenței generale a cancerului colorectal. Totuși, o meta-analiză a șapte studii a raportat o îmbunătățire de 30% a supraviețuirii în rândul pacienților cu CRC care au primit vitamina D, sugerând un rol posibil în stadiile mai avansate ale bolii.
Un alt studiu, axat pe prevenirea adenoamelor, nu a găsit beneficii clare în urma suplimentării. Rămâne astfel deschisă întrebarea: determină nivelul scăzut de vitamina D apariția cancerului sau este, dimpotrivă, o consecință a bolii?
Pentru moment, dovezile nu justifică recomandarea vitaminei D ca strategie unică de prevenire sau tratament. Totuși, menținerea unor niveluri adecvate – peste 30 ng/mL – este o măsură sănătoasă, cu risc redus și beneficii posibile atunci când este combinată cu alte metode: alimentație echilibrată, activitate fizică, screening regulat și îngrijire personalizată.
În concluzie, vitamina D este un element promițător în tabloul complex al prevenției oncologice, dar încă departe de a fi o soluție de sine stătătoare. Continuarea cercetărilor va clarifica în ce condiții și pentru cine poate fi cel mai utilă.
Comentariul va fi postat dupa aprobare