Fotbalul românesc a mai scris o pagină controversată din istoria sa recentă. În cadrul Adunării Generale a Ligii Profesioniste de Fotbal, cluburile din Superliga au votat prelungirea contractului de drepturi TV până în 2035, cu EAD Interactive, firma condusă de Orlando Nicoară. Deși actuala înțelegere expira în vara lui 2027, decizia a fost luată cu o majoritate covârșitoare: 15 din 16 cluburi au votat pentru, singura abținere fiind Dinamo, care a invocat lipsa de pregătire pentru un astfel de subiect.
Valoarea totală a contractului se apropie de 400 de milioane de euro, sumă uriașă pentru un campionat care, din punct de vedere sportiv, oferă rezultate modeste pe plan european. Începând din acest sezon, cluburile vor primi cu un milion de euro mai mult, iar din 2032 suma anuală va depăși 35,5 milioane de euro, adică peste 40 de milioane cu TVA, prag anunțat de multă vreme ca obiectiv de conducerea LPF.
În prezent, drepturile TV sunt vândute mai departe către Clever Media (posturile Prima Sport) și Digi România (posturile Digi Sport), cele două mari grupuri care transmit fotbalul românesc. Astfel, campionatul intern rămâne dependent financiar de aceste contracte, într-un context în care performanțele internaționale lipsesc, stadioanele sunt rareori pline, iar calitatea jocului rămâne sub nivelul sumelor vehiculate.
Sistemul de distribuire a banilor rămâne neschimbat: o treime împărțită egal între cluburi, o treime în funcție de clasarea finală din sezonul precedent și o treime în raport cu poziția la finalul sezonului regulat. Practic, supraviețuirea financiară a echipelor depinde în mod covârșitor de acești bani, într-un campionat care produce puține venituri din marketing, sponsorizări sau bilete.
Evoluția drepturilor TV arată o creștere spectaculoasă în ultimele două decenii. Dacă în perioada 2000-2004 Pro TV plătea doar 3 milioane de euro pe sezon, astăzi sumele au ajuns la aproape 40 de milioane anual. Paradoxal, în tot acest timp performanțele echipelor românești pe plan european s-au diminuat: participările în grupele Champions League sau Europa League sunt tot mai rare, iar coeficientul UEFA este la un nivel modest.
În timp ce LPF invocă audiențele crescute – cu meciuri ce depășesc un milion de telespectatori și vârfuri de 4,5 puncte de rating –, rămâne întrebarea cât valorează de fapt produsul Superliga în lipsa unor rezultate notabile. În prezent, contractul de drepturi TV pare să fie mai degrabă un colac de salvare financiară pentru cluburi decât o dovadă a atractivității reale a campionatului românesc.
Astfel, decizia de a bloca pentru încă un deceniu viitorul financiar al fotbalului românesc ridică semne de întrebare. Sumele spectaculoase nu reflectă calitatea jocului și nici rezultatele, iar diferența dintre bani și performanță devine tot mai greu de justificat.
Comentariul va fi postat dupa aprobare