Jurnaliștii de la ReporterIS au scos la iveală un caz care ar trebui să zguduie scena politică – dar, ca de obicei, va trece probabil cu un oftat și cu privirea în altă parte. O firmă din Prahova, Aveuro Internațional, cu rădăcini adânci în PNL, a câștigat peste jumătate din contractele naționale pentru livrarea microbuzelor școlare electrice finanțate prin PNRR: cel puțin 35 de contracte, însumând peste 135 de milioane de euro. Afacerea este simplă și cinică: microbuze cumpărate cu mai puțin de 100.000 de euro bucata, carosate, apoi vândute la prețuri duble sau chiar triple către diverse județe.
Cazul microbuzelor școlare electrice finanțate din PNRR scoate din nou la lumină ipocrizia unei clase politice care vorbește obsesiv despre „tăieri de personal” și „salarii prea mari” în sectorul public, dar evită cu grijă să privească în propria curte.
Rețeta e simplă: microbuze cumpărate cu mai puțin de 100.000 de euro bucata, carosate și livrate la prețuri care în unele județe au depășit 260.000 de euro fără TVA. La Iași, un microbuz a costat 202.800 de euro, iar la Olt prețul a urcat la 262.000 de euro. Diferențele sunt flagrante: la Brașov, aceeași firmă a livrat același model cu 743.000 lei, în timp ce Iașul a plătit peste un milion pentru fiecare unitate.
În acest timp, premierul și liderul PNL își face din austeritate o temă de discurs, acuzând salariile mari din sectorul public și numărul prea mare de angajați, despre cum „nu ne mai permitem” aparatul bugetar actual. Dar nimic despre risipa din achiziții publice, facturile umflate sau contractele cu dedicație. Nimic despre modul în care banii europeni se evaporă în rețele de partid.
Cum să fii credibil când, în propria ta curte, firme cu conexiuni de partid bifează contracte umflate pe bani europeni? Cum să vorbești de austeritate, când nu ești dispus să începi cu stoparea jafului din licitațiile trucate, din facturile supraevaluate și din contractele cu dedicație?
Nu spunem că nu trebuie vorbit despre sinecuri și despre salariile nesimțite ale unor directori și membri în consilii de administrație care câștigă mai mult decât președintele țării. Ba dimpotrivă – e nevoie de o analiză serioasă, prezentată public, despre câți au fost demiși, câte posturi au dispărut și cu ce venituri au rămas cei rămași. Dar e cel puțin ipocrit să insiști pe „privilegii” în timp ce contracte de zeci și sute de milioane sunt încheiate cu firme apropiate politic, fără ca cineva să se întrebe cum au ajuns prețurile la asemenea niveluri.
Dreptul la replică
Președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, respinge acuzațiile și afirmă că proiectul a fost derulat transparent, cu respectarea legii și a ghidurilor PNRR. Licitația a fost deschisă, patru firme au depus oferte, iar criteriul de atribuire a fost „cel mai bun raport calitate-preț”, componenta financiară având o pondere de 40%. Contractul pentru 26 de microbuze electrice a fost de 26,36 milioane lei fără TVA, ceea ce înseamnă 1,013 milioane lei pe unitate – sumă despre care Alexe spune că se situează în zona medie a prețurilor obținute la nivel național.
El subliniază că prețurile „de catalog” afișate online nu reflectă dotările obligatorii din caietul de sarcini și că procedura a fost controlată de Agenția Națională pentru Achiziții Publice. Mai mult, economia realizată – 3,8 milioane lei – ar urma să fie folosită pentru achiziția a trei microbuze suplimentare.
Explicația oficială e corectă la nivel procedural, dar ridică o întrebare de bun-simț: cum se ajunge de la un preț de catalog sub 100.000 de euro la peste 200.000 de euro pe același tip de vehicul, chiar și cu dotări suplimentare? Sigur, oricine știe că între oferta afișată online și factura finală există diferențe – apar costuri pentru opțiuni, accesorii, garanții. Dar, ca în gluma amară a unui cititor, e greu de înțeles cum „covorașele, trusa medicală și triunghiul reflectorizant” pot dubla sau chiar tripla prețul.
Nu se pomenește nimic despre faptul că firma care a câștigat, Aveuro Internațional, cea care a luat mai mult de jumătate din piață, este din Câmpina, județul Prahova și că Vlad Papuc, patronul Aveuro Internațional, este fiul Rodicăi Papuc, președinta Organizației Județene de Femei a PNL Prahova și candidat, în 2024, la funcția de senator. A fost plasată pe locul 2 la Senat care, în final, a fost neeligibil. Este doar o întâmplare...
Dar adevărul e că discursul despre „tăieri” este convenabil doar cât timp lovește în cei fără putere: funcționarul de rând, profesorul dintr-o comună izolată, medicul dintr-un spital subfinanțat. Aceștia sunt puși la zid, în timp ce băieții deștepți din contracte publice își văd liniștiți de treabă. Nimeni nu se înghesuie să explice cum, cu un buget inițial de 250 de milioane de euro pentru 3.200 de microbuze, am ajuns să cumpărăm mai puțin de jumătate, la prețuri care depășesc cu mult estimările inițiale.
În loc de transparență și anchete, clasa politică preferă să alimenteze un conflict artificial între angajații din mediul privat și cei de la stat, aruncând vina pe „leneși” și „privilegii” în timp ce adevăratele scurgeri de bani publici sunt lăsate neatacate. Cazul Aveuro Internațional nu e o anomalie, ci un mecanism perfect uns al modului în care partidele își întrețin rețeaua de interese.
Într-o țară normală, o astfel de dezvăluire ar declanșa demisii în lanț, anchete penale și recuperarea prejudiciului. În România, probabil se va transforma într-un subiect de bârfă pe culoarele Parlamentului și într-un nou motiv pentru a repeta obsesiv că „avem prea mulți bugetari”.
Deficitul nu vine din salariul unui funcționar de la ghișeu, ci din risipa sistematică, din contractele cu firme de casă și din licitațiile cu dedicație. Iar până când aceste practici nu vor fi tăiate din rădăcină, orice discurs despre „responsabilitate bugetară” rămâne o minciună servită cu un zâmbet ipocrit.
Aici nu e vorba doar de respectarea legii, ci de moralitatea în folosirea banului public. Dacă legea permite prețuri umflate prin caiete de sarcini construite „cu grijă”, atunci legea trebuie schimbată. Iar dacă politicienii nu vor să o schimbe, e clar cine are de câștigat din menținerea acestui mecanism.
Până atunci, vom continua să auzim despre „deficitul bugetar” ca și cum ar fi produs doar de salariile funcționarilor, în timp ce adevăratele scurgeri de bani rămân protejate de tăcere și complicitate.
Comentariul va fi postat dupa aprobare