Pentru un număr tot mai mare de bărbați de vârstă mijlocie, îmbătrânirea nu mai înseamnă să accepți pielea lăsată, articulațiile dureroase sau metabolismul lent. Noile vedete ale wellness-ului sunt peptidele injectabile—compuși experimentali care promit refacere rapidă, pierdere de grăsime și masă musculară, administrați de câteva ori pe săptămână. Dincolo de marketing, multe dintre aceste substanțe nu sunt aprobate pentru uz uman și nu au un profil de siguranță demonstrat prin studii clinice solide.
Peptidele nu sunt noi în medicină: primul „medicament peptidic”, insulina, a fost izolat în 1921 și disponibil comercial din 1923. Astăzi există peste 100 de medicamente peptidice aprobate, inclusiv semaglutida (cunoscută ca Ozempic/Wegovy). Însă compușii popularizați în comunitățile de fitness sunt altă categorie: substanțe experimentale cu rezultate promițătoare în studii pe animale, dar fără studii clinice adecvate la oameni.
Promisiuni tentante, dovezi limitate
BPC-157, un compus identificat inițial în sucul gastric uman, atrage multă atenție. Studii pe șoareci, șobolani, iepuri și câini nu au raportat efecte adverse serioase și sugerează beneficii pentru repararea țesuturilor—de la tendoane și dinți la organe digestive (stomac, intestin, ficat, pancreas). Mecanismele propuse includ migrarea celulelor către zonele lezate și stimularea angiogenezei (formarea de noi vase de sânge), procese esențiale în vindecare. Totuși, la oameni, dovezile rămân slabe: un studiu a raportat reducerea durerii de genunchi la peste 90% dintre participanți, dar fără grup de control și cu limitări metodologice importante.
TB500 este o versiune sintetică a timosinei beta-4, un fragment proteic implicat în repararea celulară și tisulară, cu potențial efect antiinflamator și antimicrobian. În tandem cu BPC-157, combinația a primit supranumele „Wolverine stack”, aluzie la vindecarea rapidă. Un alt exemplu este IGF-1 LR3, derivat din factorul de creștere insulin-like (IGF-1) asociat hipertrofiei musculare; în studii pe animale a crescut masa musculară de 2,5 ori, dar nu a fost studiat în mod corespunzător la oameni.
Riscuri ascunse și efecte sistemice
Producerea peptidelor implică adesea agenți de cuplare chimici care pot declanșa reacții alergice severe, inclusiv anafilaxie. Riscurile nu se opresc aici: utilizarea îndelungată de substanțe pentru îmbunătățirea performanței a fost asociată cu insuficiență cardiacă cu debut rapid, descrisă în cazuri medicale la tineri culturiști. Injecțiile pot cauza leziuni locale grave, precum sindromul de compartiment (cu amorțeli, cheaguri și spasme musculare), necroză cutanată care necesită antibiotice sau chirurgie, precum și infecții severe—de la HIV, hepatite B și C până la infecții oculare—din cauza contaminării.
Peptidele acționează la nivelul întregului organism. Unele influențează producția de insulină sau activează căi biologice folosite în mod normal pentru creștere și reparare—aceleași trasee pe care celulele canceroase le pot exploata. Calea VEGF, responsabilă de formarea vaselor de sânge, este activă în aproximativ jumătate dintre cancerele umane (inclusiv melanom și cancer ovarian). Studii de laborator sugerează că timosina beta-4 ar putea facilita diseminarea cancerelor colorectale și pancreatice. Nu există dovezi directe că BPC-157 sau TB500 cauzează cancer, dar lipsa studiilor pe termen lung la oameni înseamnă incertitudine. Agenția Mondială Antidoping (WADA) le-a interzis tocmai pentru că nu sunt aprobate de autorități de reglementare și sunt destinate exclusiv cercetării.
Un fenomen în expansiune
Utilizarea acestor substanțe pare să crească accelerat. Un studiu din 2014 estima că 8,2% dintre membrii sălilor de sport foloseau substanțe pentru îmbunătățirea performanței. O analiză amplă din 2024 ridică estimarea până la 29%. Mai îngrijorător, doar 38% dintre utilizatori conștientizau riscurile pentru sănătate.
Concluzie: prudență informată înainte de injecție
Peptidele injectabile reprezintă o miză mare pe sănătatea pe termen lung. Spre deosebire de medicamentele aprobate, aceste compuși nu au trecut prin testarea riguroasă necesară pentru a le înțelege siguranța la oameni. Chiar dacă promit refacere rapidă și rezultate vizibile, prețul real poate fi plătit abia peste ani. Până la derularea unor studii clinice adecvate, utilizatorii devin, în esență, subiecți într-un experiment necontrolat cu propriul corp. Consultați un medic și evitați achizițiile de pe piețe neoficiale.
via Adam Taylor, Professor of Anatomy, Lancaster University
Comentariul va fi postat dupa aprobare