În ianuarie 2019, cazul lui Rahaf Mohammed al-Qunun a atras atenția la nivel mondial. Tânăra saudită, care încerca să scape de familie, a rămas blocată în Thailanda după ce i-a fost confiscat pașaportul. Cu ajutorul smartphone-ului, a folosit rețelele sociale pentru a alerta organizații internaționale asupra riscurilor la care era expusă. Canada i-a acordat ulterior azil. Declarația ulterioară a însărcinatului cu afaceri saudit în Thailanda, potrivit căreia autoritățile ar fi trebuit să o deposedeze de telefon, a evidențiat puterea fără precedent a acestui dispozitiv conectat.
În același an, activista Manal al-Sharif, cofondatoare a mișcării Women2Drive din 2011 și una dintre vocile care au popularizat cauza pe rețelele sociale, și-a închis conturile de Twitter și Facebook. Platformele care îi amplificaseră vocea au devenit, în timp, un spațiu vulnerabil la propagandă și dezinformare. Instrumente de mobilizare și rezistență, rețelele sociale pot funcționa simultan ca instrumente de presiune și control.
La finalul anilor 2010, numeroase femei saudite au folosit social media pentru a construi afaceri, de la inițiative mici la proiecte antreprenoriale solide. Exemplele arată complexitatea experiențelor feminine din regat, care nu pot fi reduse la stereotipul femeii musulmane exclusiv victimizate sau, dimpotrivă, hiper-cosmopolite. Ele evidențiază rolul smartphone-ului în contestarea normelor de gen.
Conservatorism religios și inovație tehnologică
Arabia Saudită combină un conservatorism religios pronunțat cu investiții masive în tehnologie. Regatul se numără printre cele mai conectate societăți, cu rate ridicate de utilizare pentru microblogging și video online, în special YouTube. Apărut în anii 2000, smartphone-ul s-a răspândit rapid, digitalizarea devenind una dintre prioritățile politice ale statului.
Identitatea femeilor saudite este modelată de factori istorici, culturali, religioși și economici. Moștenirea tribală și doctrina wahhabită au impus mult timp un cadru strict asupra rolului femeilor. Paradoxal, boomul petrolier din anii 1970 a consolidat segregarea de gen, transformând-o atât în obstacol, cât și în potențial levier pentru emancipare.
În anii 2000 a început un val de reforme: din 2014, femeile pot lucra în multe domenii fără acordul tutorelui; din 2018 pot deschide afaceri și pot conduce fără consimțământ masculin; din 2019 pot călători independent, fără constrângerile sistemului de tutelă. Planul Vision 2030 a accelerat liberalizarea economică și socială. Chiar și așa, societatea rămâne puternic ierarhizată, iar relațiile de gen sunt înrădăcinate într-un sistem patriarhal în care onorul feminin este definit și „protejat” de bărbați, inclusiv prin norme de familie, spațiu public, legislație și limbaj.
Smartphone-ul și renegocierea granițelor de gen
Femeile saudite au adoptat rapid internetul și, cu atât mai mult, smartphone-ul. În 2015, potrivit autorității de reglementare (actuala Space and Technology Commission), 96% dintre femei foloseau internetul, față de 88% dintre bărbați. Conectarea predominant de acasă și prin telefonul mobil reflecta atât construcția socială a rolurilor de gen, cât și interdicția de a conduce, care a sporit dependența de dispozitivele mobile.
Dincolo de funcțiile tehnice, smartphone-ul a devenit mediu de vizibilitate și auto-expresie, compensând invizibilitatea indusă de segregarea de gen. La nivel simbolic, telefonul a funcționat și ca accesoriu vizibil pentru femeile care poartă abaya și, uneori, niqab, mai ales înainte de declarația din 2018 a prințului moștenitor Mohammed bin Salman privind renunțarea la obligativitatea abayei.
Într-o societate stratificată, în care obiectele au valoare distinctivă — un iPhone de ultimă generație fiind un marker social și estetic — smartphone-ul devine ornament ostentativ și instrument de autoprezentare în spațiul public, inclusiv în malluri, unde femeile se pot plimba cu mai multă încredere.
Dincolo de simbolism, telefonul a deschis un spațiu de emancipare prin fotografie și rețele sociale, în pofida controverselor istorice ale imaginii umane în islam și a interdicțiilor inițiale asupra camerelor foto pe telefon. Aceste restricții s-au atenuat treptat.
Ascensiunea Snapchat în 2016 a fost decisivă. Extrem de populară în regat, aplicația a permis tinerelor să se facă vizibile prin selfie-uri și portrete retușate. Filtrele au funcționat ca strategii de ocolire a cenzurii religioase: un chip modificat nu mai era perceput ca reprezentare strict umană. Aceste practici ludice au avut și o dimensiune transgresivă: arătarea părului sau a feței, chiar alterate, contesta norme consacrate.
Mobilitate, activism și paradoxuri
Înainte de 2018, când femeile nu puteau conduce, aplicațiile de ride-hailing (Uber, Careem) au oferit mobilitate fără dependență de rude de sex masculin sau șoferi privați. Geolocalizarea a facilitat ieșirile și a oferit un grad de siguranță percepută familiilor.
Smartphone-ul a devenit și instrument de activism. Mișcarea Women2Drive a câștigat avânt în mediul digital. În 2013, femeile s-au filmat conducând și au distribuit clipurile pe YouTube și Twitter, transformând telefoanele în dovezi și megafon. Într-un context în care scena politică clasică este aproape inexistentă, dezbaterile și mobilizările feministe se mută pe rețelele sociale.
În același timp, digitalizarea serviciilor publice a oferit uneori modalități de a ocoli regulile tutelei. Aplicația guvernamentală Absher, lansată în 2015 pentru simplificarea procedurilor administrative, a fost folosită și pentru gestionarea permisiunilor de călătorie. Totuși, aceeași aplicație a fost criticată ca instrument de supraveghere, întărind controlul asupra femeilor.
Instrument al emancipării și al împuternicirii, smartphone-ul este și mijloc de control. Dispozitivele pot fi urmărite prin IMEI, monitorizând activiști sau femei care încearcă să evadeze din situații abuzive. Dincolo de cazurile Rahaf Mohammed și Manal al-Sharif, telefonul a facilitat antreprenoriatul pe Instagram și a oferit predicatorilor religioși un spațiu pentru a susține drepturile femeilor, dar și menținerea sistemului de tutelă, privit de unii ca „protecție”.
Privită dincolo de grila occidentală, diversitatea feminismelor locale devine evidentă. În Arabia Saudită, smartphone-ul poate avansa cauzele femeilor și, în același timp, le poate submina. A consolidat monitorizarea vocilor disidente, a alimentat practici de urmărire și a întărit o cultură a supravegherii deja prezentă. Nu este nici instrument pur de emancipare, nici simplă unealtă de opresiune, ci un obiect și un spațiu al tensiunii, în care raporturile de putere și normele de gen se redesenează continuu.
Comentariul va fi postat dupa aprobare