Inteligența artificială a depășit oamenii la șah, în artă și în diagnostic medical. Acum, aparent, învinge medicii la un lucru pe care îl consideram profund uman: empatia. Un review publicat în British Medical Bulletin a analizat 15 studii care compară răspunsuri generate de AI cu răspunsuri ale profesioniștilor din sănătate, evaluate în orb cu instrumente validate. În 13 din 15 studii (87%), răspunsurile AI au fost cotate drept mai empatice.
Ce arată, de fapt, aceste rezultate
Comparăm texte, nu interacțiuni față în față. Asta oferă un avantaj structural pentru AI: tonul vocii și limbajul nonverbal nu intră în ecuație, iar algoritmii au „timp nelimitat” să formuleze replici impecabile. Important, aceste studii au măsurat cum sună empatia, nu efectele clinice sau potențialele riscuri (context neînțeles, semne de alarmă ratate, sfaturi nepotrivite).
Chiar și așa, semnalul e puternic și tehnologia avansează rapid. În paralel, mulți clinicieni recunosc că empatia scade în timp, iar evaluările pacienților privind empatia variază. Investigații asupra tragediilor din sănătate au numit explicit lipsa de empatie drept factor al unor daune evitabile. Însă problema de fond ține de sistem: am creat un mediu care face empatia dificilă.
„Jocul de-a robotul” în sistemul medical
Medicii petrec aproximativ o treime din timp în documentare și sisteme electronice, urmând protocoale stricte. Beneficiile lor sunt reale, dar efectul secundar a fost standardizarea comunicării. Când oamenii sunt obligați să joace după reguli de mașină, nu e surprinzător că „mașina” pare să câștige.
Criza de burnout agravează situația. Cel puțin o treime dintre medicii de familie raportează burnout (în unele specialități, peste 60%). Stresul cronic erodează resursele emoționale necesare empatiei. Miracolul nu e că AI pare mai empatică, ci că profesioniștii reușesc totuși să fie empatici în asemenea condiții.
Ce nu poate înlocui AI
Oricât de sofisticat, un „carebot” nu poate ține de mână un copil speriat în timpul unei proceduri, nu poate citi o suferință nerostită din postura unui adolescent, nu poate aduce bagajul cultural necesar pentru a înțelege reticența față de un tratament, nu poate sta în tăcere lângă un pacient muribund sau face o glumă potrivită care detensionează momentul. Nu poate exercita judecata morală când ghidurile clinice intră în conflict cu valorile pacientului. Acestea nu sunt „detalii”, ci adesea condițiile care fac îngrijirea eficientă și medicina – umană.
Risc de inversare greșită a rolurilor
Pericolul real este să lăsăm AI să furnizeze „empatia” textelor, în timp ce oamenii rămân blocați în sarcini tehnice – exact pe dos față de cum ar trebui. Tehnologia ar trebui să elibereze timp pentru conexiune umană, nu să o înlocuiască.
Trei direcții concrete de acțiune
1) Recentrăm formarea pe comunicarea empatică. Nu ca modul opțional, ci ca nucleu al educației medicale continue. Dacă AI egalează sau depășește competențe tehnice, cu atât mai mult clinicienii trebuie susținuți să exceleze în relația umană.
2) Redesenăm sistemele pentru a proteja empatia. Reducerea poverii administrative (inclusiv cu ajutorul AI), timp adecvat de consultație, intervenții sistemice pentru prevenirea burnoutului (nu doar „reziliență” individuală).
3) Măsurăm riguros beneficii și riscuri. Avem nevoie de studii despre rezultate reale ale pacienților, erori, sfaturi nepotrivite și efecte pe termen lung asupra relației terapeutice – nu doar despre cum sună un răspuns.
Criza empatiei nu e cauzată de prea puțină tehnologie, ci de sisteme care împiedică oamenii să fie oameni. Putem folosi AI ca să degreveze clinicienii de sarcini repetitive și să le ofere sprijin pentru comunicare – sau o putem folosi ca substitut al conexiunii umane, cea mai mare forță a îngrijirii. Tehnologia va avansa oricum. Întrebarea este dacă o vom pune în slujba empatiei umane sau în locul ei.
via Jeremy Howick, Professor and Director of the Stoneygate Centre for Excellence in Empathic Healthcare, University of Leicester.
Comentariul va fi postat dupa aprobare