În fiecare săptămână, o gospodărie obișnuită din Marea Britanie aruncă zeci de ambalaje din plastic. Când oamenii încep să le numere, descoperă un lucru inconfortabil: majoritatea nu pot fi refolosite, reumplute sau reciclate în practică. Aceasta este una dintre concluziile principale ale cercetării realizate pe baza Big Plastic Count, o campanie națională de citizen science organizată de Everyday Plastic și Greenpeace, la care au participat peste 160.000 de gospodării.
Analiza a combinat datele din numărătoare cu un sondaj de atitudini pe un eșantion de peste 8.000 de participanți și cu un experiment de implicare publică. Rezultatul: participarea la un proiect de tip citizen science nu doar că produce date, ci crește urgența percepută a problemei, schimbă comportamente și mobilizează acțiune civică.
„Orbirea la plastic”: percepții optimiste, realități dure
Mulți participanți erau convinși că fac alegeri „prietenoase cu mediul”, de pildă cumpărând ambalaje „reciclabile”. Numărătoarea a contrazis percepțiile: într-o singură săptămână, o gospodărie tipică a generat 20–30 de bucăți de plastic, cu predominanța foliilor, capacelor din film, pungilor și ambalajelor pentru gustări – articole greu sau aproape imposibil de reciclat efectiv.
Distanța dintre impresie și realitate, numită de autori „orbire la plastic”, este un obstacol-cheie în combaterea poluării. Fenomenul este accentuat în rândul cumpărătorilor online, care tind să-și subestimeze consumul: conveniența livrărilor „ascunde” volumul real de ambalaje. Concluzia practică: avem nevoie de informații mai vizibile despre deșeuri și de opțiuni de consum cu amprentă mai mică de ambalaje.
Când vezi, îți pasă: de la conștientizare la implicare
Actul de a număra plasticul a avut un efect psihologic puternic. Participanții au raportat o creștere a conștientizării și a îngrijorării privind deșeurile generate și s-au arătat mai deschiși către soluții de tip reumplere și reutilizare, esențiale pentru economia circulară. Vizualizarea „propriei amprente de plastic” a crescut sprijinul pentru politici publice mai ferme de reducere a plasticului.
Conștientizarea s-a transformat și în acțiune civică: participarea la Big Plastic Count a coincis cu o creștere semnificativă a semnăturilor pe o petiție Greenpeace care cere măsuri mai puternice în negocierile tratatului global privind plasticul. Mesajul este clar: citizen science poate mobiliza sprijin pentru schimbări de politică, nu doar colecta date.
Reciclarea, parte din soluție, dar insuficientă
Datele sintetizate în studiu indică faptul că aproximativ 17% din plasticul casnic din Marea Britanie este efectiv reciclat; restul este incinerat, exportat sau ajunge la groapă. Politicile concentrate exclusiv pe „capătul de viață” ignoră nevoia de a reduce producția la sursă.
Autorii pledează pentru măsuri „upstream”: limite obligatorii pentru producția de plastic virgin și cerințe solide pentru sisteme de reumplere și reutilizare, în acord cu tratatul global privind plasticul aflat în negociere la ONU. În paralel, sunt necesare instrumente care să facă „vizibil” costul ambalajelor, mai ales în comerțul online, unde volumul real de plastic este adesea invizibil pentru consumator.
Concluzie
Nu putem repara ceea ce nu vedem. Poluarea cu plastic este adesea ascunsă la vedere, în spatele etichetelor „eco” sau al promisiunilor vagi despre reciclabilitate. Inițiativele de tip Big Plastic Count ridică această „legătură la ochi”: îi ajută pe cetățeni să-și vadă contribuția și, la fel de important, să conteze în mișcarea pentru schimbare.
Comentariul va fi postat dupa aprobare