În întreaga lume, tot mai mulți angajați se tem că inteligența artificială (AI) le va face locurile de muncă inutile. Cercetările și experiența din companii arată însă o altă realitate: AI nu „preia” locul de muncă, ci îl transformă. Munca umană nu dispare, ci este reconfigurată, iar valoarea oamenilor se mută din zona de rutină spre abilități profund umane – creativitate, empatie, judecată, colaborare.
Studiile despre transformarea forței de muncă prin AI arată că cele mai de succes organizații nu sunt cele care înlocuiesc angajații cu algoritmi, ci cele care redesenează procesele astfel încât inteligența umană și cea artificială să lucreze împreună. AI excelează la sarcini repetitive și intensive în date – scanarea a mii de înregistrări, programarea logisticii, identificarea erorilor – dar rămâne limitată când vine vorba de ceea ce poate fi numit „avantajul uman”.
AI este bună la rutină, oamenii aduc „marginea umană”
Creativitatea, empatia, capacitatea de a lua decizii în situații ambigue și de a construi relații sunt competențe unde oamenii rămân esențiali. Sistemele de inteligență artificială depind de oameni pentru a fi antrenate, validate și corectate. Cercetările arată că atunci când oamenii și AI colaborează, productivitatea crește semnificativ. În schimb, acolo unde angajații sunt excluși sau trăiesc cu teamă, beneficiile tehnologiei se prăbușesc.
Un exemplu este compania de software Workday, unde aproape 60% dintre angajați folosesc instrumente AI pentru a automatiza sarcinile repetitive. În loc să fie concediați, aceștia câștigă timp pentru activități care presupun mai multă gândire, creativitate și relaționare cu clienții. Cazuri de acest tip confirmă concluzia cercetării: coexistența om–AI face organizațiile mai reziliente decât automatizarea totală.
Teama de AI vine și din lipsa de transparență
De ce sunt totuși atât de mulți angajați îngrijorați? O parte importantă a problemei este incertitudinea. Multe organizații implementează sisteme AI fără a comunica clar cum vor fi folosite, cum vor impacta evaluarea performanței sau ce se schimbă efectiv în fișa postului. În acest vid de informații, apar zvonuri, teamă și rezistență.
Studiile arată că atunci când companiile sunt transparente în privința modului în care adoptă AI și implică angajații în definirea utilizărilor, oamenii devin mai încrezători. Mulți ajung chiar să fie mândri că „învață mașinile”. În schimb, atunci când sunt ținuți în întuneric, angajații tind să își păstreze informațiile pentru ei sau să se deconecteze emoțional – exact opusul de ceea ce are nevoie inovația.
Riscul major: nu șomajul în masă, ci nepotrivirea de competențe
Este adevărat că AI va schimba profund multe roluri tradiționale. Dar autorul subliniază că marea provocare nu este șomajul în masă, ci misalignment – nepotrivirea dintre competențele disponibile și cele necesare într-o economie dominată de tehnologii inteligente. Piața muncii trebuie să evolueze mai rapid, pentru a ține pasul cu noile realități tehnologice.
Într-un studiu anterior despre AI și viitorul muncii, citat într-un document de politici al guvernului SUA, cercetătorii descriau „o cursă perpetuă” între abilitățile umane și capacitățile mașinilor. Pe măsură ce AI automatează anumite funcții, oamenii trebuie să dezvolte continuu noi abilități pentru a rămâne relevanți. În această logică, viitorul aparține celor care știu să interpreteze, să ghideze și să colaboreze cu sistemele inteligente, nu să concureze frontal cu ele.
Obiectivul 8 de dezvoltare durabilă al ONU este clar: tehnologia, inclusiv AI, ar trebui să aducă beneficii lucrătorilor. Dacă inteligența artificială devine un „covor rulant” care accelerează presiunea asupra angajaților, fără a crea și oportunități de creștere pentru ei, riscul este adâncirea inegalităților.
AI poate sprijini și mobilitatea socială – dar doar dacă e folosită responsabil
AI nu este doar o provocare, ci și o oportunitate pentru incluziune. Sistemele de recrutare bazate pe analiză de competențe, nu doar pe diplome sau titluri, pot identifica talente în comunități subreprezentate – oameni fără studii formale, dar cu abilitățile necesare pentru a reuși într-un job.
Acest potențial vine însă cu un avertisment puternic: dacă sistemele sunt antrenate pe date părtinitoare, ele pot reproduce și amplifica, la scară, discriminările existente. De aceea, „AI responsabilă” trebuie să includă principii de echitate, transparență și supraveghere umană din momentul proiectării, nu abia la final.
Ce au de făcut organizațiile în era AI
Autorul argumentează că firmele care vor conduce în următorul deceniu vor fi cele care trec de la o abordare „technology-first” la una „people-and-purpose-first” – în care tehnologia este instrument, nu scop în sine. Asta înseamnă, concret:
• Integrarea alfabetizării în AI la toate nivelurile – de la personalul de front office până la executivi – pentru ca toată lumea să înțeleagă cum le sunt afectate rolurile.
• Regândirea guvernanței interne: reguli clare, responsabilități, mecanisme de control și de răspuns în fața problemelor etice sau de confidențialitate.
• Investiții în abilități hibride: combinația dintre competențe tehnice și abilități umane precum creativitatea, empatia, capacitatea de a lua decizii complexe.
• Încurajarea experimentării și a colaborării între echipe, astfel încât utilizările AI să fie testate, ajustate și învățate în timp real.
Ce înseamnă toate acestea pentru angajați
Pentru lucrători, mesajul este dublu. Pe de o parte, viitorul aparține celor care se adaptează continuu. Automatizarea nu elimină nevoia de oameni, dar schimbă felul în care aceștia aduc valoare. Pe de altă parte, abilitățile emoționale și conceptuale – leadership, empatie, gândire critică, capacitatea de a lucra cu ambiguitatea – devin tot mai importante.
Învățarea pe tot parcursul vieții nu mai este opțională, iar „alfabetizarea în AI” va deveni la fel de fundamentală precum alfabetizarea digitală în anii 2000. A înțelege ce poate și ce nu poate face un sistem AI, care sunt limitările și riscurile sale, va fi o competență de bază în aproape orice domeniu.
AI ca partener, nu ca inamic sau salvator
Inteligența artificială nu este nici dușman, nici salvator absolut. Ea reflectă prioritățile, valorile și prejudecățile societăților care o construiesc. Inovația responsabilă înseamnă să integrăm scopul uman în fiecare algoritm, set de date și proces decizional. Înseamnă să proiectăm locuri de muncă în care tehnologia amplifică potențialul uman, nu îl erodează.
Deciziile despre AI luate în următorii cinci ani vor influența următoarele decenii: tipul de locuri de muncă, structura economiilor, felul în care arată societățile în care vor trăi copiii noștri. În loc să privim AI ca pe un dușman al muncii umane, autorul propune să o vedem ca pe următoarea etapă a colaborării dintre oameni și tehnologie.
Inteligența artificială nu îți va lua jobul – dar cineva care știe să o folosească ar putea să o facă. Provocarea nu este să concurezi cu mașinile, ci să coevoluezi cu ele, construind un viitor al muncii care să fie inteligent, incluziv și, mai presus de toate, uman.
via Nazrul Islam, Professor of Business and Associate Director, Centre of FinTech, University of East London
Comentariul va fi postat dupa aprobare