Miguel Bonnefoy, considerat unul dintre cei mai promițători scriitori ai generației sale, își consolidează statutul literar odată cu apariția în limba română a romanului „Visul jaguarului”, publicat de Editura Trei. La doar 38 de ani, autorul francez de origine latino-americană are deja romane traduse în peste 20 de limbi, iar această carte i-a adus două dintre cele mai prestigioase distincții franceze: Prix Femina 2024 și Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze.
Bonnefoy și-a construit treptat o estetică distinctă, în care maturitatea stilistică se întâlnește cu imaginația debordantă specifică marilor autori sud-americani. „Visul jaguarului” funcționează ca o amplă frescă a unei societăți latino-americane, o saga luxuriantă care urmărește destinul a trei generații ale unei familii și, în paralel, istoria intensă și contradictorie a Venezuelei.
Un început memorabil pentru o narațiune de amploare
Romanul apare în colecția Fiction Connection, coordonată de Magdalena Mărculescu, în traducerea Tristanei Ir. Cartea debutează cu o frază capabilă să cucerească instantaneu cititorul: „În cea de-a treia zi a vieții sale, Antonio Borjas Romero a fost abandonat pe treptele unei biserici de pe o stradă care îi poartă astăzi numele.” Această scenă de deschidere anunță un parcurs narativ excepțional și conturează un personaj central cu un destin ieșit din comun.
Abandonat la doar câteva zile de la naștere și adoptat de o cerșetoare enigmatică, „Muta” Teresa, Antonio pare condamnat unei vieți fără orizont. Un detaliu aparent minor – un aparat de rulat țigări strecurat între scutece – îi va schimba însă radical traiectoria. Într-un univers dur, marcat de precaritate și violență, Antonio își croiește drumul prin forță de muncă, tenacitate și o capacitate uimitoare de adaptare.
Destin personal și istorie colectivă
Antonio crește și muncește ca vânzător ambulant, hamal în port, ajutor într-un bordel și barman într-un spațiu descris drept „regatul iubirii și al nenorocirii”. O întâmplare neașteptată îi deschide însă accesul la educație formală, iar drumul îl poartă către o carieră remarcabilă: tânărul abandonat ajunge unul dintre cei mai respectați chirurgi din Venezuela.
Alături de Ana Maria Rodriguez, prima femeie medic din istoria țării, Antonio întemeiază o familie a cărei istorie se suprapune inevitabil peste marile transformări politice și sociale ale Venezuelei. Dictaturi, lovituri de stat, democrații fragile și revoluții formează fundalul istoric al romanului, iar destinele personale sunt mereu traversate de tensiunile și promisiunile unei țări aflate permanent în tranziție.
Realism magic reinterpretat și personaje cu rezonanță mitică
Adesea comparat cu Gabriel García Márquez, Miguel Bonnefoy nu imită realismul magic, ci îl reinterpretează cu o sensibilitate modernă. Elementele miraculoase sau aparent imposibile nu sunt puse demonstrativ în prim-plan, ci se infiltrează discret în țesătura realului, dând lumii romanului o vibrație poetică, uneori neliniștitoare, alteori tandră.
Portul Maracaibo capătă accente mitologice, natura luxuriantă devine oglindă a frământărilor interioare ale personajelor, iar oamenii sunt descriși cu intensitatea și forța unor figuri legendare. Muta Teresa, mama adoptivă a lui Antonio, sau Leona Coralina, prostituata celebră pentru podoaba ei capilară, sunt personaje care rămân în memorie alături de hamali, marinari, contrabandiști, șamani și imigranți atrași de febra petrolului. Indiferent de poziția socială, fiecare dintre aceste figuri poartă în roman o rezonanță mitică.
Construcție arhitecturală și ritm aproape muzical
„Visul jaguarului” se remarcă și prin construcția sa narativă atent calibrată. Episoadele vieții lui Antonio pot fi citite și ca narațiuni autonome, dar împreună alcătuiesc un arc coerent, care crește gradual în complexitate și intensitate. Bonnefoy combină violența cu tandrețea, concretul cu spiritualul, într-un ritm aproape muzical, în care paragrafele curg cu fluiditatea unei povești transmise oral din generație în generație.
Romanul nu se limitează la ilustrarea spectaculoasă a unui context latino-american. El explorează teme universale – identitate, memorie, ascensiune socială, fragilitatea fericirii, transmiterea moștenirii de la o generație la alta. Astfel, saga familiei Borjas-Rodriguez devine și o meditație asupra felului în care oamenii își rescriu destinul, uneori în pofida istoriei, alteori împreună cu ea.
Dimensiune personală: un omagiu adus familiei
Deși are amploarea unei mari ficțiuni, „Visul jaguarului” este legat strâns de biografia autorului. Într-un interviu acordat presei franceze după câștigarea Marelui Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, Miguel Bonnefoy a mărturisit că a dorit de mult timp să scrie despre bunicii săi, Antonio Borjas Romero și Ana Maria Rodriguez. Ca și personajele romanului, aceștia au pornit din sărăcie și, prin ambiție, curaj și altruism, au reușit să urce pe scara socială și să construiască, în Venezuela, instituții, comunități și destine.
Această dimensiune personală conferă cărții un plus de autenticitate și o emoție specială. „Visul jaguarului” nu este doar o saga de familie sau o cronică a unei țări aflate în permanentă frământare, ci și un omagiu adus unor oameni reali care și-au schimbat propria istorie prin muncă, iubire și o perseverență aproape legendară.
Un roman-eveniment în peisajul literaturii contemporane
Prin forța imaginației, rafinamentul stilistic și felul în care îmbină realismul magic cu istoria și memoria personală, „Visul jaguarului” se impune ca un roman-eveniment al literaturii contemporane. Cartea readuce în prim-plan magnitudinea și farmecul marilor povești latino-americane, într-o formă accesibilă cititorilor de astăzi, obișnuiți cu ritmuri rapide, dar tot mai dornici de narațiuni ample și consistente.
Disponibil atât în librării, cât și pe site-ul Grupului Editorial Trei, romanul lui Miguel Bonnefoy propune o experiență de lectură densă și emoționantă, în care povestea unei familii se împletește cu visul și neliniștea unei întregi țări.
Comentariul va fi postat dupa aprobare