Începutul de an e un moment potrivit pentru lecturi care nu fug de realitate, ci o privesc frontal: anxietățile colective, fragilitatea relațiilor, memoria istoriei recente, criza sensului, identitatea și felul în care ne purtăm unii cu alții sub presiune. Selecția de mai jos reunește șapte volume semnate de autori români cu voci distincte și registre diferite – de la eseu filosofic și analiză culturală la ficțiune, jurnalism literar, psihologie și psihanaliză.
Nu e o listă „de top”, ci un grupaj coerent de cărți care, fiecare în felul ei, oferă limbaj, context și nuanțe pentru întrebările pe care le tot reluăm: ce ne ține laolaltă, ce ne rupe, ce ne vindecă și ce ne face să repetăm aceleași erori.
1) „Cine mai oprește Apocalipsa?” – Theodor Paleologu
Volumul lui Theodor Paleologu pornește de la obsesia modernă pentru catastrofă și de la felul în care imaginarele apocaliptice reapar periodic în istorie. Cartea pune în centru ideea de katehon – forța care „întârzie” deznodământul final – și urmărește cum, paradoxal, actorii care se revendică drept stabilizatori ajung uneori să accelereze haosul. Rezultatul este un eseu care combină teologia, filosofia politică și istoria ideilor într-un stil accesibil, adesea confesiv și ironic, cu o miză clară: înțelegerea prezentului confuz, în care frica devine combustibil social.
Pentru cine e: cititori interesați de idei mari, de felul în care discursurile despre „sfârșit” modelează politica și de anatomia panicilor colective.
2) „Te rog să nu vii în timp ce dorm” – Iulian Tănase
Iulian Tănase propune un text care îmbină umorul cu luciditatea și vorbește despre lucrurile pe care le evităm, dar care continuă să ne urmărească: frici, goluri, lipsa de sens, întâlniri cu propriile limite. Cartea funcționează, în același timp, ca experiență literară și ca oglindă: fiecare cititor o poate „citi în registrul lui”, tocmai pentru că mizează pe tensiunea dintre ironie și adevăr interior, dintre joc și vulnerabilitate.
Pentru cine e: cititori care caută o literatură vie, cu ritm, umor și profunzime, interesată de ceea ce numim, adesea prea simplu, „frica de a trăi”.
3) „Nevroză balcanică” (ediție revizuită) – Vasile Dem. Zamfirescu
În ediția revizuită, Vasile Dem. Zamfirescu folosește sintagma „nevroză balcanică” ca instrument cultural și psihanalitic pentru a descrie tipare de atitudine și comportament asociate unor condiții istorice și sociale similare în regiune. Deși termenul „nevroză” a fost înlocuit în psihiatria contemporană de concepte precum „tulburare”, autorul arată că noțiunea rămâne relevantă în limbajul curent și în lectura psihanalitică.
Ipoteza de lucru – formulată ca punct de plecare, nu ca verdict – privește rolul unui deficit narcisic în fundalul manifestărilor descrise. Cartea rămâne, astfel, și o invitație la cercetare și autocunoaștere culturală: cum se formează stima de sine colectivă, cum se erodează, cum se repară.
Pentru cine e: cititori interesați de psihanaliză, cultură și de felul în care istoria se sedimentează în reflexe psihice.
4) „Revărsatul zorilor” – Iulian Bocai
Volumul de povestiri al lui Iulian Bocai cartografiază alienarea și fragilitatea legăturilor umane cu o luciditate aproape clinică. Textele urmăresc dinamici intime: dispariția treptată a dorinței, apoi a blândeții, apariția indiferenței, eroziunea care nu se produce într-o singură zi, ci în luni și ani. Miza nu e melodrama, ci anatomia exactă a unui sfârșit care se anunță în semne mici – replici, tăceri, gesturi, evitări.
Pentru cine e: cititori de proză scurtă care preferă observația fină, tensiunea morală și realismul emoțional.
5) „Peștii cubanezi” – Bogdan-Alexandru Stănescu
„Peștii cubanezi” este prezentat de autor ca o încercare de a apropia două planuri pe care, de obicei, le ținem separate: viața și opera. Cartea construiește un spațiu de reflecție în care memoria unei lumi dispărute își proiectează umbra asupra prezentului, iar lectura devine instrument de păstrare a unui „spațiu interior” intact. Apar aici, ca repere intelectuale și filtre de lectură, nume majore care funcționează mai degrabă ca prezențe conceptuale decât ca personaje: Benjamin, Jung, Eliade, Montaigne.
Pentru cine e: cititori atrași de eseu literar, de intersecția dintre biografie, interpretare și istorie culturală.
6) „3300 de perechi de palme” – Augustin Cupșa
Romanul lui Augustin Cupșa folosește anul centenarului (2018) ca punct de plecare pentru un demers de tip reportaj de țară: un jurnalist și o fotografă caută un subiect, iar călătoria lor devine, treptat, o traversare a unui secol de rupturi și reconstrucții. Firul narativ leagă provincii și capitală, proteste și mitinguri, memoriile războaielor și ecourile tranziției, naționalizarea, dictatura și Revoluția, până la confuziile prezentului.
În subtext, romanul investighează cum se transmite istoria în familii și cum, în ciuda convulsiilor sociale, legăturile dintre generații pot rămâne un element de rezistență. E o carte despre înstrăinare, dar și despre mecanismele discrete prin care oamenii se regăsesc.
Pentru cine e: cititori interesați de istorie recentă, literatură cu miză socială și narațiuni care leagă personalul de colectiv.
7) „Conflictul dintre noi. Atunci când iubirea renaște din criză” – Domnica Petrovai
Cartea Domnicăi Petrovai propune o lectură pragmatică a conflictului de cuplu: de ce apare, ce îl întreține și cum poate fi lucrat fără escaladare sau evitare. În loc să trateze conflictul ca „eșec”, autoarea îl privește ca pe un spațiu de învățare relațională, în care emoțiile pot fi normale dacă sunt asumate și orientate spre binele relației, nu doar spre nevoia de a avea dreptate.
Volumul include exemple recognoscibile din viața de zi cu zi și tehnici pentru momentele supraîncărcate emoțional, cu o miză clară: consolidarea relațiilor prin înțelegerea mecanismelor din spatele replicilor automate, resentimentelor și evitărilor.
Pentru cine e: cititori interesați de psihologia relațiilor, comunicare și instrumente aplicabile în crizele de cuplu.
De ce funcționează acest grupaj ca „hartă” a prezentului
Puse împreună, aceste șapte volume construiesc un tablou coerent al temelor care traversează literatura și reflecția românească de azi: anxietatea colectivă și discursurile despre catastrofă, lipsa de sens și felul în care o „îmblânzim”, tipare culturale și răni narcisice, fragilitatea relațiilor, memoria unei lumi dispărute, istoria ca destin familial și conflictul ca probă a iubirii.
Într-un început de an în care mulți își propun schimbări rapide, aceste cărți oferă ceva mai rar: un vocabular al nuanțelor. Iar uneori, exact asta e forma de progres care contează.
Notă: selecția și prezentările sunt bazate pe informațiile furnizate în textul sursă (descrieri de volum și scurte bio-bibliografii ale autorilor).
Comentariul va fi postat dupa aprobare