Jupiter este cea mai mare planetă din Sistemul Solar, un gigant gazos atât de masiv încât ar putea încăpea în interiorul său peste o mie de planete ca Pământul. Este o lume îndepărtată despre care știm relativ puțin. Însă se pare că nici măcar informațiile pe care credeam că le deținem nu erau cu adevărat precise. Noi descoperiri arată că Jupiter este mai mic și mai aplatizat decât estimările anterioare, ceea ce înseamnă că manualele școlare ar putea necesita actualizări.
Aceste informații provin dintr-un studiu publicat recent în revista Nature Astronomy. Cercetătorii au descoperit că Jupiter are o rază cu aproximativ 12 kilometri mai mică de la nord la sud și cu 4 kilometri mai mică la ecuator decât se credea anterior. Totodată, planeta prezintă o formă mai oblată decât susțineau modelele anterioare, cu un bulb ecuatorial mult mai pronunțat. Studiul mai relevă că atmosfera lui Jupiter este mai rece decât indicau modelele existente și că planeta este mai bogată în metale decât se presupunea.
Modelele actuale ale lui Jupiter se bazau pe observații prin ocultație radio vechi de cinci decenii, efectuate de sondele spațiale Pioneer și Voyager. Această metodă presupune colectarea de date prin măsurarea devierii și întârzierii semnalelor radio. Informațiile au fost completate cu date culese de sonda Galileo, care a penetrat atmosfera lui Jupiter în 1995. Noile descoperiri utilizează însă date de la nava spațială Juno a NASA, aflată pe orbita lui Jupiter încă din 2016.
Juno a observat Jupiter dintr-un unghi neprecedentat, intrând pe o orbită extinsă în spatele planetei, din perspectiva Pământului. Pe măsură ce se deplasa, masa considerabilă a lui Jupiter bloca și distorsiona semnalul radio transmis înapoi, dar echipa Juno a reușit să calculeze aceste distorsiuni pentru a crea o hartă completă a dimensiunii, formei și profilurilor de temperatură ale planetei.
Motivul pentru care descoperirile anterioare nu erau la fel de precise constă în faptul că nu luau în calcul vânturile puternice ale lui Jupiter. Această interferență a semnalului a cauzat discrepanțe în datele colectate din acele observații mai vechi.
Înainte de datele furnizate de Juno, exista o contradictie între informațiile sondei Galileo și observațiile făcute de Voyager și Pioneer. Galileo indica o planetă caldă și săracă în elemente, în timp ce Voyager și Pioneer o descriau ca fiind mai rece și bogată în elemente.
Descoperirile lui Juno reconciliază aceste două seturi de date diferite, arătând că atmosfera lui Jupiter nu este uniformă. Există zone mai calde și mai volatile decât altele. Majoritatea vaporilor de apă sunt concentrați aproape de ecuator, restul atmosferei exterioare fiind relativ uscat. Sonda Galileo a avut probabil ghinionul de a înregistra date într-una dintre zonele mai aride ale atmosferei.
Aceste descoperiri ne vor oferi mai multe răspunsuri la întrebările pe care le avem despre Jupiter, inclusiv despre vârsta reală a planetei. Mai mult, întrucât Jupiter este probabil cea mai veche planetă din Sistemul Solar, cercetătorii implicate în studiu consideră că investigarea acestei planete ne poate ajuta să înțelegem mai bine cum s-a format Sistemul Solar, cum evoluează planetele și, potențial, chiar cum a apărut viața pe Pământ.
Comentariul va fi postat dupa aprobare