O companie poate avea dosarul tehnic complet și declarația de conformitate corectă, dar să nu respecte regulamentul european PPWR. Diferența poate porni de la încadrarea juridică drept fabricant sau producător. Carmen Dan și Ecaterina Boca, Senior Manager PwC România, explică obligațiile distincte asociate celor două roluri.
Diferența dintre fabricant și producător în PPWR
Potrivit autoarelor, termenii „fabricant” și „producător” sunt folosiți frecvent ca sinonime în limbajul de business. Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje le atribuie însă roluri juridice diferite.
De această încadrare depind responsabilitatea pentru conformitatea tehnică și obligațiile din răspunderea extinsă a producătorului. Primul pas pentru conformare este, astfel, identificarea rolului companiei în lanțul de aprovizionare.
Carmen Dan și Ecaterina Boca atrag atenția că cele două categorii de obligații trebuie analizate separat. Un dosar tehnic corect nu compensează lipsa înregistrării necesare în sistemul EPR.
Invers, înregistrarea în sistemul de Responsabilitate Extinsă a Producătorului nu acoperă conformitatea tehnică. Obligația întocmirii dosarului tehnic revine fabricantului.
Cine este fabricantul în sensul PPWR
În sensul PPWR, fabricantul dispune proiectarea sau fabricarea unui ambalaj ori produs ambalat. Acesta comercializează ulterior produsul sub propriul nume sau propria marcă.
Fabricantul nu este neapărat compania care realizează fizic ambalajul. Potrivit autoarelor, această calitate revine celui care comandă și decide specificațiile de proiectare.
Încadrarea se aplică inclusiv atunci când este ales un ambalaj standardizat, fără modificări de design. Puterea de decizie asupra specificațiilor aparține operatorului care plasează comanda.
Noțiunea de producător este mai largă. În funcție de circuitul comercial, aceasta poate desemna fabricantul, importatorul sau distribuitorul.
Producătorului îi revin obligațiile asociate EPR, inclusiv înregistrarea, raportarea și finanțarea gestionării deșeurilor de ambalaje. Aceeași companie poate îndeplini simultan ambele roluri.
Fabricantul răspunde de conformitatea tehnică
Odată stabilită calitatea de fabricant, compania trebuie să demonstreze conformitatea ambalajului cu cerințele regulamentului. Procesul precede introducerea ambalajului pe piață.
Fabricantul trebuie să evalueze conformitatea, să întocmească dosarul tehnic și, unde este necesar, declarația UE de conformitate. Alte entități pot participa la unele dintre aceste activități.
Autoarele sintetizează situația prin formula „execuția se poate delega, dar nu și responsabilitatea”. Fabricantul rămâne operatorul care poartă răspunderea legală pentru conformitatea ambalajului.
Evaluarea poate fi realizată și de un laborator sau organism de certificare care lucrează în numele fabricantului. Declarația poate fi redactată și de un reprezentant autorizat.
Dosarul tehnic reprezintă însă o situație diferită. Carmen Dan și Ecaterina Boca precizează că obligația întocmirii sale nu poate fi delegată contractual.
Ce trebuie să conțină dosarul tehnic
Autoarele descriu dosarul tehnic drept o „structură obligatorie, nu document generic”. Regulamentul stabilește elementele minime care trebuie incluse în documentație.
Dosarul trebuie să includă descrierea generală a ambalajului și utilizarea preconizată. Sunt necesare și desenele conceptuale, desenele de fabricație și materialele componentelor.
Documentația trebuie să indice standardele armonizate sau specificațiile comune aplicate. Dacă acestea nu au fost utilizate, trebuie descrise soluțiile alternative adoptate.
Dosarul trebuie să includă și modul în care au fost realizate evaluările privind reciclabilitatea, minimizarea și reutilizarea. Rapoartele de testare fac parte din aceeași documentație.
Cum se redactează declarația de conformitate
Declarația UE de conformitate nu este un formular unic pentru întregul portofoliu de ambalaje. Ea trebuie redactată pentru fiecare tip de ambalaj relevant.
Potrivit autoarelor, analiza trebuie făcută raportat la caracteristicile cerute de articolele 5-12 din PPWR. Sunt vizate inclusiv reciclabilitatea, conținutul reciclat, minimizarea și etichetarea.
Dacă produsele diferă, fabricantul nu poate folosi automat o singură declarație pentru toate ambalajele. Există însă situații în care mai multe dimensiuni pot fi acoperite împreună.
Condiția este ca ambalajele să fie de același tip și să conțină același produs. Diferența de dimensiune nu trebuie să influențeze conformitatea.
Pentru un ambalaj alcătuit din sticlă, capac și etichetă se realizează o singură evaluare. Se întocmește și o singură declarație pentru întreaga unitate de ambalare.
Declarația trebuie redactată în limba statului membru unde ambalajul este efectiv pus la dispoziție. Autoritatea locală trebuie să poată verifica documentul direct.
PPWR permite și utilizarea unei declarații unice atunci când se aplică alte acte legislative europene. Evaluările produsului și ambalajului trebuie însă păstrate distincte.
Producătorul și obligațiile EPR
Producătorul are o categorie separată de obligații administrative. Acestea privesc înregistrarea și raportarea asociate răspunderii extinse a producătorului.
În funcție de circuitul de vânzare, producător poate fi fabricantul, importatorul sau distribuitorul. Încadrarea depinde de modul în care ambalajul ajunge pe piață.
Una dintre obligațiile centrale este înregistrarea în registrul național al producătorilor. Aceasta trebuie realizată înaintea primei introduceri pe piață a ambalajului.
Regula privește inclusiv ambalajele de transport, de servire sau destinate comerțului electronic. La înregistrare sunt cerute informații despre companie și mărcile utilizate.
Potrivit analizei semnate de Carmen Dan și Ecaterina Boca, lipsa înregistrării poate face comercializarea ilegală. Situația este independentă de calitatea dosarului tehnic.
Ce înseamnă PPWR pentru companiile din România
Pentru companiile din România, analiza rolului juridic trebuie făcută pentru fiecare flux prin care ambalajele sunt introduse pe piață. Obligațiile diferă între fabricant, importator, distribuitor și producător în sens EPR.
Fabricantul trebuie să dețină și să mențină dosarul tehnic și declarația de conformitate. Documentele trebuie să poată fi puse la dispoziția autorităților competente.
Importatorii trebuie să verifice existența documentației întocmite de fabricant. Ei trebuie să păstreze și o copie a declarației pentru autoritățile de supraveghere.
Pregătirea pentru PPWR începe, potrivit autoarelor, prin analiza fluxurilor operaționale și stabilirea rolului companiei în fiecare dintre acestea. Abia apoi pot fi determinate documentația tehnică și obligațiile EPR aplicabile.
Aceeași companie poate cumula calitatea de fabricant și producător. În acest caz, conformitatea tehnică și obligațiile EPR trebuie gestionate separat, deoarece una nu o înlocuiește pe cealaltă.
Comentariul va fi postat dupa aprobare