Cum ne modelează aplicațiile de dating identitatea și dorințele în era digitală

Orice discuție despre iubire și întâlniri în anii 2020 este incompletă fără a aborda un subiect inconfortabil: ne schimbă tehnologia felul în care iubim, dorim și ne definim? Aplicațiile de dating – de la Tinder și Bumble, la Feeld – oferă utilizatorilor o gamă tot mai largă de opțiuni pentru a-și descrie genul, orientarea sexuală și tipul de relație dorit.

Termeni familiari precum „hetero”, „gay” sau „bi” sunt completați de alții mai nuanțați – „polysexual” (atracție față de mai multe, dar nu toate genurile), „skoliosexual” (atracție față de persoane care nu se încadrează în norme tradiționale de gen) sau „heteroflexible” (preponderent hetero, dar cu unele excepții).

Categorii care descriu sau creează realitatea?

Întrebarea devine: aceste etichete reflectă mai bine realitatea diversă a dorinței sau o construiesc chiar ele? Kevin Guyan, cercetător în domeniul genului și sexualității, susține că, prin folosirea acestor categorii, aplicațiile nu doar organizează utilizatorii, ci și modelează felul în care aceștia se percep și se comportă.

Ca utilizator frecvent al aplicațiilor gay la sfârșitul anilor 2000, Guyan a observat cum etichetele precum „twink”, „bear” sau „otter” nu doar reflectau niște preferințe, ci le și impuneau. Încercând să „hackuiască” algoritmii și să atragă mai multe potriviri, el și-a modelat profilul conform tendințelor promovate de aplicație, ajungând să se identifice cu o categorie care, retrospectiv, nu îl reprezenta complet.

Acest fenomen este ceea ce cercetătorii Geoffrey Bowker și Susan Leigh Star au numit „convergență”: oamenii învață din categoriile în care sunt plasați cum să se comporte. Filosoful Ian Hacking a descris un efect similar, numit „efect de buclă”, în care categoriile influențează comportamentele, iar acestea întăresc, la rândul lor, categoriile.

Explorarea identității prin interfața unei aplicații

Potrivit datelor oferite de Tinder, între 2021 și 2023, utilizarea unor identități de gen diferite de „feminin” sau „masculin” a crescut cu 30%, generând peste 145 de milioane de noi potriviri. În aceeași perioadă, identificarea ca „non-binar” s-a dublat.

Pe platforma Feeld, peste 180.000 de persoane „și-au schimbat sexualitatea” în primul an de utilizare, iar aplicația susține că „cu cât membrii stau mai mult, cu atât devin mai puțin heterosexuali”. Aceste date nu arată că devenim „mai queer” – ci doar că dorințele se exprimă altfel când mediul le permite.

Cine controlează conexiunile și dorințele?

Fiecare categorie bifată în aplicație deschide sau închide uși. Algoritmul decide dacă „twinks” se potrivesc cu „bears”, dacă profilul tău este afișat primul sau ultimul. În acest fel, designerii aplicațiilor au puterea de a influența nu doar cine cu cine se conectează, ci și cine ajunge să creadă că este sau ce își dorește.

Impactul nu se oprește în online. Categorisirea digitală modelează interacțiunile offline, afectând felul în care oamenii se prezintă, relaționează și se înțeleg pe sine. Așadar, a înțelege logica din spatele acestor interfețe înseamnă a înțelege mai bine cum este modelată intimitatea în era digitală.

Întrebări pentru utilizatori

Guyan ne încurajează să fim conștienți de influența acestor categorii. Cine este inclus sau exclus în funcție de cum ne definim? Ce versiune a dorinței ne este propusă? Și, poate cel mai important: este asta cu adevărat ceea ce ne dorim?

Via Kevin Guyan, Chancellor’s Fellow & Director of the Gender + Sexuality Data Lab, University of Edinburgh