Recent, actorul Orlando Bloom a stârnit controverse după ce a dezvăluit că a urmat un tratament pentru „curățarea sângelui” de microplastice. Este vorba despre afereză – o procedură medicală în care sângele este extras, filtrat și reintrodus în corp. Deși afereza are utilizări recunoscute pentru boli autoimune sau exces de proteine în sânge, folosirea ei ca metodă de detoxifiere nu are bază științifică solidă.
Bloom a motivat alegerea prin suspiciunea că a acumulat plastic în organism prin expunere cotidiană. Adevărul este că microplasticele – fragmente de plastic mai mici de 5 mm – sunt omniprezente: în aer, apă, sol, hrană și chiar în țesuturile umane. Însă eliminarea lor din organism rămâne o chestiune complexă și insuficient înțeleasă.
O echipă de cercetători care studiază contaminarea cu microplastice a analizat fenomenul în contextul dializei – un tratament vital pentru pacienții cu insuficiență renală. Deși dializa filtrează reziduuri precum ureea, reglează electroliții și menține tensiunea arterială, studiul arată că echipamentele din plastic folosite pot introduce microplastice în sângele pacienților. Fiind similară în structură cu dializa, afereza implică aceleași riscuri legate de materialele plastice utilizate.
Ce sunt microplasticele?
Aceste particule variază de la 5 mm până la 0,1 microni – mai mici decât o celulă roșie. Unele sunt fabricate intenționat, precum microperlele din cosmetice, iar altele provin din degradarea obiectelor din plastic. Surse comune includ ambalajele, hainele sintetice, gazonul artificial sau anvelopele auto. Estimările sugerează că un adult poate ingera zilnic în jur de 883 de particule microplastice.
Deocamdată, studiile de amploare nu au stabilit o legătură directă între microplastice și boli specifice, însă cercetările preliminare indică posibile efecte asupra inflamației, sistemului cardiovascular și ADN-ului – factori asociați cu riscul de cancer. Încă nu știm dacă microplasticele se acumulează în corp sau dacă pot fi eliminate eficient.
Ironia filtrării
Deși ideea de „curățare” a sângelui pare promițătoare, realitatea este mai complicată. Aparatele de dializă folosesc componente din plastic supuse uzurii, iar în loc să filtreze microplasticele, acestea pot deveni sursă de contaminare. În prezent, nu există dovezi științifice că aceste tehnologii pot elimina microplasticele din sângele uman.
Așadar, afirmațiile privind eficiența dializei sau aferezei ca metode de detoxifiere ar trebui tratate cu prudență, mai ales dacă echipamentele folosite sunt ele însele surse de contaminare. Soluția nu constă în tratamente promovate de celebrități, ci în cercetări riguroase și politici publice care reduc expunerea la plastic în viața de zi cu zi.
Cazul lui Orlando Bloom reflectă o anxietate tot mai prezentă: conștientizarea faptului că purtăm în noi urmele unei lumi suprasaturate de plastic. Dar soluțiile durabile nu vor veni din tendințe de wellness, ci din știință, reglementări clare și o schimbare profundă a modului în care producem și consumăm materiale plastice.
VIA Rosa Busquets, conferențiar universitar la Kingston University și Luiza C. Campos, conferențiar în inginerie de mediu la University College London
Comentariul va fi postat dupa aprobare