Pe 6 octombrie, organizația Narada a lansat campania „Siguranța care nu se vede”, o inițiativă care propune o altă lentilă pentru educație: pregătirea copiilor pentru viață într-un viitor dificil de anticipat. Cercetările desfășurate în școli din toată țara indică nevoia ca mediul educațional să depășească rolul de simplă acumulare de informații și să cultive metacompetențe precum gândirea critică, autoreglarea emoțională și autodisciplina.
Gândirea critică este un pilon strategic al Narada. Pe acest fundament, organizația a realizat un experiment social care a investigat felul în care stilul de predare al profesorului modelează sau inhibă curajul elevilor de a identifica și contesta informații greșite. Concluzia principală: copiii îndrăznesc să gândească și să corecteze atunci când se simt în siguranță emoțional.
Scopul experimentului: testarea ipotezei că un stil de predare deschis și empatic, care creează un climat sigur, favorizează exprimarea liberă și corectarea erorilor de către elevi, abilitate-cheie în formarea gândirii critice.
Metodologie: experiment controlat într-o școală rurală din rețeaua Narada, cu elevi de clasa a V-a. Același grup a participat la două ore simulate, susținute de două profesoare-actrițe cu stiluri pedagogice opuse: o profesoară de Istorie, autoritară și rigidă, și o profesoară de Geografie, prietenoasă și deschisă dialogului. În ambele situații au fost introduse intenționat greșeli factuale pentru a observa dacă și când sunt corectate de elevi. La demers au participat echipa Narada (designul cercetării, observație, interviuri și analiză calitativă), cadre didactice și părinți (consimțământ informat și respectarea eticii).
Rezultate: la ora cu profesoara autoritară, niciun elev nu a corectat erorile; doar doi au recunoscut ulterior că le-au observat, invocând frica de greșeală sau sancțiune. Emoțiile dominante: anxietate, nesiguranță, tăcere. La ora cu profesoara prietenoasă, elevii au identificat și corectat activ greșelile, au pus întrebări și și-au exprimat îndoielile, spunând că ar prefera să lucreze cu acest stil tot anul pentru că se simt „văzuți” și „ascultați”.
Concluzii: gândirea critică nu poate fi exersată fără un mediu emoțional sigur; stilul de predare determină curajul de a contesta și de a gândi independent; potențialul elevilor de a analiza și corecta informații înflorește într-un cadru empatic, non-punitiv; formarea pedagogică a profesorilor trebuie să includă și dimensiunea emoțională a relației educaționale; o cultură școlară care acceptă greșeala ca oportunitate de învățare este esențială pentru cetățeni reflexivi și rezilienți.
Perspectiva cercetătorului: „Copiii nu pot gândi critic în condiții de frică. Gândirea critică nu e doar cognitivă, ci și relațională. Are nevoie de siguranță emoțională și de profesori care creează spațiu pentru întrebări, curiozitate și contestare”, afirmă Carmen Voinea, sociolog Narada și coordonatoarea experimentului, subliniind riscul de a forma generații performante „pe hârtie”, dar lipsite de voce și inițiativă.
Despre campanie: „Siguranța care nu se vede” mută atenția de la urgențele materiale (lipsa tehnologiei, toalete în curte, acoperișuri nesigure) către siguranța emoțională – climatul în care fiecare copil îndrăznește să pună întrebări, să ceară ajutor, să-și gestioneze emoțiile și să-și exprime opinia cu încredere.
Prin cercetări în comunități și programe pilot, Narada dezvoltă împreună cu profesorii intervenții pentru gândire critică, reziliență și autoreglare. Până în decembrie, inițiativele vor ajunge la 850 de copii, iar până la finalul anului școlar – la încă 1.500.
Comentariul va fi postat dupa aprobare