După un 2025 marcat de volatilitate politică, inflație încă ridicată și măsuri fiscale care au apăsat atât pe consum, cât și pe încrederea mediului privat, întrebarea cheie pentru 2026 nu este doar dacă „nu mai cresc taxele”, ci dacă economia poate evita o intrare prelungită în creștere anemică. În acest moment, tabloul de început de an se conturează pe două direcții care se pot contrazice: nevoia de consolidare bugetară, pe de o parte, și nevoia de relansare a investițiilor și productivității, pe de altă parte.
Un prim reper pentru realismul politicilor economice va fi proiectul de buget și pachetul de măsuri asociat, așteptate în mod tradițional la început de an. Dincolo de mesajele de liniștire privind fiscalitatea, miza rămâne ajustarea deficitului și capacitatea statului de a controla cheltuielile, în timp ce îmbunătățește colectarea. Pentru companii, miza imediată este predictibilitatea: chiar și o „pauză” de la schimbări mari de taxe poate conta, dacă este credibilă și susținută de execuție bugetară.
Taxele: poate exista un „respiro”, dar consolidarea rămâne inevitabilă
Chiar dacă Guvernul poate evita creșteri de fiscalitate de amplitudinea celor din 2025, consolidarea fiscală nu dispare. În termeni practici, reducerea deficitului cu câteva puncte procentuale din PIB înseamnă un efort bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei, care nu poate fi obținut doar din declarații de intenție. În mod realist, presiunea se mută pe două instrumente: o colectare mai eficientă (inclusiv combaterea evaziunii și a optimizărilor agresive) și o disciplină mai strictă a cheltuielilor, unde efectele sunt, de regulă, mai greu de livrat rapid.
În acest context, stabilitatea politică devine un factor economic direct. O schimbare majoră de direcție poate transforma consolidarea fiscală într-o succesiune de măsuri fragmentate, cu efect de frânare, dar fără rezultate clare în deficit. Din această perspectivă, consecvența contează mai mult decât promisiunea punctuală că „taxele nu cresc”.
Creșterea economică în 2026: prognoze prudente și un model care cere ajustări
După anii de revenire post-pandemie, când PIB-ul real a avansat puternic, economia României a intrat într-o fază de creștere modestă, cu inflație, deficite mari și o cerere internă mai fragilă. În prognozele publice din 2025, așteptările pentru 2026 rămân moderate. Comisia Europeană estima în toamna lui 2025 o creștere de 1,1% în 2026, după 0,7% în 2025, în condițiile în care consolidarea fiscală afectează consumul, iar investițiile și fondurile europene ar urma să susțină parțial economia.
FMI vede, de asemenea, o creștere graduală, cu 1,4% în 2026, într-un scenariu în care investițiile finanțate prin instrumente europene ar compensa moderarea consumului pe fondul consolidării fiscale. Mesajul comun din aceste proiecții este că 2026 nu arată, automat, ca un an de „reaccelerare” spectaculoasă, ci mai degrabă ca un an de tranziție, în care deciziile fiscale și ritmul investițiilor vor conta mai mult decât impulsul consumului.
De ce apare riscul de stagnare, chiar și cu investiții publice mari
Un paradox des invocat în dezbaterea economică este că investițiile publice (inclusiv cele cu fonduri europene) pot crește, dar economia să rămână lentă, dacă efectul lor este întârziat, dacă proiectele au eficiență redusă sau dacă mediul privat își amână deciziile din cauza incertitudinii. În plus, un model bazat predominant pe consum își atinge limitele atunci când finanțarea se face prin deficite persistente, iar costurile (inflație, dobânzi, presiune pe curs și pe finanțarea statului) devin greu de ignorat.
În acest tablou intră și dinamica investițiilor străine directe, care rămân relevante pentru tehnologie, exporturi și productivitate. Datele publice indicau intrări de investiții străine directe de aproximativ 7,24 miliarde de euro în primele zece luni din 2025, peste nivelul perioadei similare din anul anterior. Chiar și cu astfel de semnale, viteza de creștere depinde de capacitatea economiei de a transforma investițiile în producție, exporturi și valoare adăugată, nu doar în consum și importuri.
Ce poate susține creșterea în 2026 fără noi șocuri fiscale
Din perspectiva politicilor publice și a mediului de afaceri, evitarea stagnării ține de câteva pârghii care se pot activa simultan. Prima este execuția accelerată și predictibilă a proiectelor finanțate din fonduri europene, inclusiv cele cu impact direct în infrastructură, energie, digitalizare și educație, pentru a crea efecte economice în lanț. A doua este calitatea consolidării fiscale: o ajustare concentrată pe eficiența cheltuielilor și pe colectare tinde să fie mai puțin nocivă pentru creștere decât una bazată pe măsuri fiscale bruște și repetate.
A treia pârghie este productivitatea, unde diferența se face prin investiții private, inovație și modernizarea competențelor. Presiunea tehnologiilor bazate pe inteligență artificială nu se traduce neapărat prin „dispariția” locurilor de muncă, dar schimbă cerințele de pe piața muncii și împinge companiile către investiții în procese, automatizare și training. În absența acestei tranziții, creșterea rămâne vulnerabilă la șocuri externe și la limitările demografice.
Context extern: comerț, lanțuri de aprovizionare, demografie
Pe lângă politica internă, 2026 rămâne dependent de mediul extern: tensiunile comerciale, schimbarea lanțurilor de aprovizionare și reconfigurarea producției pot crea atât oportunități, cât și riscuri pentru România. În paralel, demografia și presiunea asupra sistemelor de pensii și sănătate se vor vedea tot mai mult în bugete, iar orice model de creștere sustenabil va trebui să includă eficiență administrativă și o arhitectură instituțională capabilă să livreze reforme, nu doar să le anunțe.
În concluzie, 2026 poate aduce un „respiro” dacă fiscalitatea se stabilizează și consolidarea fiscală este făcută coerent, însă prognozele indică, în acest moment, o creștere modestă. Evitarea stagnării depinde de un mix dificil: stabilitate politică, investiții cu efect economic măsurabil, colectare mai bună și o orientare reală către productivitate și exporturi.
Metodologie și repere publice
Datele și evaluările citate în articol se bazează pe prognoze publice ale instituțiilor internaționale (Comisia Europeană, FMI) și pe informații statistice și comunicate publice privind investițiile străine directe, disponibile la finalul lui 2025.
via Daniel Anghel, Country Managing Partner PwC România
Comentariul va fi postat dupa aprobare