Săptămâna aceasta, PRO FM urmează să difuzeze un interviu cu Lolita Cercel. Știrea în sine ar părea banală, dacă n-ar exista un singur detaliu care schimbă tot: Lolita nu există fizic. Este o artistă generată integral cu ajutorul inteligenței artificiale, creată de un tânăr din Bacău care se prezintă public doar sub numele de Tom.
Televiziuni precum Pro TV, DIGI 24, Euronews au difuzat deja interviuri înregistrate cu imaginea cantăreței — nu cu omul din spate — și același model pare că se repetă acum la radio. Ascultătorul obișnuit nu va afla, cel puțin nu din postările de pe rețelele sociale ale posturilor de radio, că întrebările au ajuns la o persoană reală care a construit răspunsuri sub formă de prompturi, că vocea e generată digital și că tot ce se aude a fost asamblat cu ajutorul unor instrumente software. Va fi, pur și simplu, un interviu cu o artistă aflată în trending.
Problema nu este că Lolita Cercel există fizic sau nu. Problema este absența unei clarificări în momentul în care un produs media alege să o trateze ca pe un invitat obișnuit. Există o diferență între a difuza muzica unui proiect AI — ceea ce radioul ar putea să o facă în mod curent — și a construi în jurul lui un format jurnalistic fără să spui audienței exact cu ce are de-a face. Primul e o alegere editorială. Al doilea e o omisiune. Și aici ar putea exista nuanțe, lucruri pe care nu le-am înțeles noi bine și așa mai departe. Marea majoritate a celor ce au reacționat la invitația postului au fost negative și de saturare cu privire la promovarea proiectului AI.
Nu e prima dată când PRO FM experimentează cu inteligența artificială. În 2024, postul anunța că Alexandru Ionescu, un DJ generat cu AI și cu propriul acronim sugestiv — A.I. —, primise o emisiune săptămânală, un top muzical difuzat duminica. Reacțiile din acel moment erau îngrijorate: se vorbea despre pericolul pe care AI-ul îl reprezintă pentru meseria de DJ, pentru prezentatorii de radio, pentru profesioniștii umani din industrie. Între timp, emisiunea lui Alexandru Ionescu a dispărut din grila PRO FM. Poate că îngrijorările de atunci erau premature. Sau poate că publicul pur și simplu nu a simțit nicio conexiune cu un DJ fără biografie, fără greșeli, fără o dimineață proastă care să-i influențeze selecția muzicală.
Lolita Cercel e un cu totul alt tip de fenomen. Proiectul a apărut la finalul lui 2025 și a adunat milioane de vizualizări în câteva săptămâni. Tom — designerul vizual din Bacău care stă în spatele proiectului și care refuză să-și dezvăluie identitatea reală, considerând că prezența lui publică ar dilua magia personajului — spune că a scris el versurile, inspirat fiind din poezia lui Miron Radu Paraschivescu, și că restul, vocea, imaginea, videoclipul, aparțin inteligenței artificiale. Lolita cântă despre dragoste nefericită, despre bărbați cu cercel și nevastă acasă, despre jale și rezistență cotidiană, într-un stil care amestecă lăutăreasca cu beaturi moderne. Și funcționează. Publicul rezonează, algoritmii amplifică, iar platforma de streaming pe care activează o recunoaște deja ca „artist verificat".
Succesul rapid a atras și o reacție pe măsură din industria muzicală. Artiști independenți, muzicieni și activiști s-au exprimat public cu privire la etica unui astfel de proiect. Cântăreața Paulina a atras atenția că artiștii care muncesc ani întregi pentru vizibilitate se află dintr-odată în competiție cu un algoritm, într-o cursă fundamental inegală. Rapperul Macanache a sugerat că piesele, oricât de bine ar ieși, duc lipsă de ceva ce toată lumea simte, chiar dacă nu toată lumea știe să-l numească. Adi Despot a ales un unghi mai caustic, spunând că tocmai faptul că un AI a ajuns să pară mai cu suflet decât o bună parte din muzica comercială românească spune ceva despre starea industriei, nu despre miracolul tehnologiei.
Controversa capătă și o dimensiune socială care merită discutată separat. Lolita Cercel împrumută estetic și sonor din cultura romă, fără ca în spatele proiectului să existe o persoană aparținând acestei comunități. Activista Alexandra Fin și alți reprezentanți ai societății civile au ridicat întrebarea legitimă despre ce înseamnă să construiești o identitate culturală marginalizată ca produs comercial virtual. Activistul Bogdan Burdușel a rezumat problema cu o precizie care disconfortează: românii iubesc sunetul muzicii rome, dar aleg să-l consume în absența oamenilor romi. O artistă AI devine, în acest context, varianta convenabilă — cântă ce vrem, nu deranjează, nu obligă la nicio reflecție despre rasism sau excludere socială.
Între timp, inteligența artificială a ajuns deja în locuri mai puțin vizibile, dar la fel de relevante. Un cunoscut spital privat din Constanța difuzează pe postul său de radio intern voci generate cu AI. Printre piese, pacienții și personalul aud reclame la serviciile spitalului, texte transformate în voce cu ajutorul unor platforme online dedicate. Nu sună perfect, recunosc cei care le-au ascultat, dar se înțelege ce spun. E o utilizare pragmatică, fără pretenții artistice, fără discuție despre autenticitate. Nimeni nu pretinde că există un prezentator real în spatele microfonului. Și tocmai această onestitate nerostită face diferența față de un interviu radio în care nimeni nu îți spune că invitatul nu există.
Întrebarea pe care o ridică tot acest peisaj nu e dacă AI-ul va intra în muzică sau în media — e deja acolo, de câțiva ani, în forme tot mai variate. Întrebarea e ce alegem să spunem publicului despre asta. Un format jurnalistic are o responsabilitate pe care un clip de TikTok nu o are în același mod. Când un post de radio face un interviu, invită implicit ascultătorul să creadă că există o conversație reală, o persoană cu o poveste, un om care răspunde. Dacă acea persoană este un personaj generat de prompturi, cel puțin atât merită să fie spus. Nu ca avertisment, nu ca scuză, ci pur și simplu ca informație. Restul — dacă muzica e bună, dacă proiectul e interesant, dacă Tom din Bacău are sau nu dreptul să construiască o identitate culturală romă în software — sunt discuții separate, la fel de necesare, dar care pot începe doar după ce știm cu ce avem de-a face.
Comentariul va fi postat dupa aprobare