Guvernul României a adoptat recent ordonanța de urgență pentru reforma administrației publice, recunoscând oficial ceea ce specialiștii semnalează de ani buni: sistemul este supradimensionat, fragmentat și nesustenabil din punct de vedere financiar. Expunerea de motive a actului normativ descrie fără echivoc „disfuncționalități sistemice", „proceduri excesiv birocratice" și „structuri de personal insuficient adecvate nevoilor reale ale cetățenilor". Diagnostic corect. Soluția, însă, rămâne parțial nearticulată.
Dincolo de reducerile de personal și costuri cuprinse în ordonanță, actul normativ face un lucru cu adevărat semnificativ: definește formal compartimentele suport — financiar-contabilitate, achiziții, resurse umane, juridic, audit, IT, comunicare, logistică — și deschide posibilitatea ca ordonatorii principali de credite să preia integral sau parțial aceste funcții de la instituțiile din subordine. Cu alte cuvinte, legiuitorul creează cadrul legal pentru centralizarea funcțiilor suport. Ceea ce lipsește este un model concret, testat, care să arate cum se poate face această tranziție fără a paraliza funcționarea curentă a instituțiilor. Un astfel de model există și se numește centru de servicii partajate.
Conceptul nu este nou și nici exotic. În loc ca fiecare primărie, spital sau școală să mențină propriile departamente de contabilitate, salarizare, achiziții sau IT, aceste funcții sunt consolidate într-o structură comună, cu procese standardizate și sisteme integrate. Centrul devine un furnizor intern pentru mai multe instituții — de pildă, pentru toate primăriile dintr-un județ. Modelul funcționează de trei decenii în administrația publică din Canada, Suedia, Estonia sau Polonia, cu rezultate documentate și consecvente. Diferența esențială față de o simplă tăiere liniară de posturi constă în faptul că eficiența nu vine în detrimentul calității serviciilor, ci, dimpotrivă, o îmbunătățește: angajații se specializează, procesele se standardizează, erorile scad, iar instituțiile deservite se pot concentra exclusiv pe misiunea lor de bază.
Dinu Bumbăcea, Partener PwC România, și Cristian Cortez, Senior Manager PwC România, au realizat un studiu preliminar la nivelul unui județ din țară, care demonstrează că modelul este direct aplicabil în contextul românesc. Analiza a vizat peste 100 de localități, cu o populație totală de peste 500.000 de locuitori, iar datele publice disponibile au permis o evaluare detaliată a 67 dintre acestea, reprezentând 90% din populația județului. În cadrul lor au fost identificați circa 3.000 de angajați, dintre care 266 în funcții financiar-contabile și 88 în resurse umane.
În zona financiar-contabilă, între 60% și 70% din procese prezintă potențial de centralizare. Dintre cele 266 de posturi, între 90 și 100 de roluri ar putea fi preluate de un centru de servicii, cu o creștere a productivității de 20-30% după primul an și o reducere a costurilor pe termen lung de 30-40%. În resurse umane, aproximativ 70 din cele 88 de roluri ar putea fi centralizate, cu creșteri similare de eficiență. Decalajul față de practica internațională este revelator: raportul actual în unitățile analizate este de 1 specialist HR la 30 de angajați, față de standardul din mediul privat de 1 la 150, sau chiar 1 la 200-300 în zona de salarizare și administrare de personal. Este exact tipul de suprapunere funcțională pe care expunerea de motive a OUG o identifică drept sursă a cheltuielilor de personal excesive.
Cei doi autori propun un model de implementare gradual, construit pentru a reduce rezistența instituțională la schimbare și pentru a valida rezultatele etapă cu etapă. Într-o primă fază, un grup de patru până la șase localități vecine formează un cluster voluntar și partajează funcțiile de contabilitate, salarizare și administrare de personal printr-un centru comun, cu consiliul județean în rol de facilitator și sursă de finanțare inițială. Succesul demonstrat devine cel mai solid argument pentru extindere. Într-o a doua etapă, după validarea modelului, se creează un centru unic la nivel județean, organizat ca instituție publică, cu obligativitatea participării implementată gradual, funcție cu funcție. Iar după minimum 12-18 luni de funcționare stabilă, anumite funcții, precum procesarea salariilor sau infrastructura IT, pot fi transferate către furnizori externi specializați, păstrând integral guvernanța și controlul intern, în timp ce funcțiile sensibile — contabilitatea, raportarea financiară, achizițiile publice — rămân în interiorul sistemului.
Merită subliniat că OUG introduce deja instrumente care facilitează exact această abordare: posibilitatea centralizării compartimentelor suport la nivelul ordonatorului principal de credite, programul multianual de finanțare a consorțiilor administrative în baza jalonului 310 din PNRR, obligația înregistrării tuturor UAT-urilor în Sistemul Național Electronic de Plată Online și posibilitatea externalizării serviciilor de colectare a creanțelor bugetare locale. Cadrul legal există, în linii mari. Ceea ce lipsește este voința politică de a-l folosi coerent.
Ordonanța de urgență face un lucru necesar forțând reducerea unui aparat administrativ supradimensionat. Dar tăierea liniară a posturilor, fără o alternativă structurală, riscă să afecteze tocmai comunitățile care au cel mai mult nevoie de servicii publice funcționale: primăriile mici din mediul rural, fără resurse umane calificate și fără capacitate proprie de adaptare. România nu mai are luxul de a amâna reforma administrației publice. Deficitul bugetar, angajamentele europene și presiunea din ce în ce mai mare asupra serviciilor publice locale cer soluții imediate, dar și sustenabile.
Centrele de servicii partajate sunt un instrument validat internațional, iar studiile realizate de PwC România arată că acestea pot genera deopotrivă creșteri de productivitate, îmbunătățirea calității serviciilor și economii reale pe termen lung. Cadrul legal există deja. Următorul pas este un cluster-pilot care să demonstreze, cu cifre reale, că administrația publică locală poate fi mai eficientă, mai profesionistă și mai aproape de cetățean — nu prin tăieri, ci prin reformă structurală.
Comentariul va fi postat dupa aprobare