Simon Pegg, despre despărțirea de „Mission: Impossible” și cum franciza l-a salvat dintr-o luptă cu alcoolismul depresiv: „Mi-a oferit un scop când aveam cea mai mare nevoie de unul”
Simon Pegg face parte din „Tom Cruise Cake Club” de două ori.
Da, primește celebra prăjitură cu cocos de Crăciun, ca mulți alți actori de top. Dar mai primește și o căsuță de turtă dulce – de data asta, oficial, pentru fiica sa adolescentă. „Tom o cunoaște de când era bebeluș, așa că probabil o vede tot ca pe un copil mic”, spune Pegg cu un zâmbet politicos, din acela care sugerează că poate i-ar plăcea mai mult un desert de oameni mari.
A existat și o dată când Cruise a comandat un tort special pentru ziua lui Pegg de la o cofetărie din Alpii elvețieni, unde acesta era la snowboard. „Știa că sunt acolo și l-a trimis direct la chalet... e incredibil de atent și are o inimă mare.” Chiar și snowboardul fusese cadou de la Cruise.
Astfel de gesturi – prăjituri trimise pe continente sau cadouri personalizate – fac parte din prietenia cu cea mai mare vedetă de film din lume, dar și din cei 20 de ani petrecuți în „echipa” Mission: Impossible. O echipă care, odată cu lansarea celui de-al optulea și ultim film, „The Final Reckoning”, se desparte oficial.
Pentru Pegg, însă, acest ultim capitol nu înseamnă doar sfârșitul unei aventuri cinematografice care l-a propulsat din cult hero britanic în anturajul de elită de la Hollywood. Este și franciza care l-a ajutat să-și recapete viața, după cum recunoaște chiar el.
Discutăm cu el într-o zi senină, în biroul său de lemn de pe domeniul de la marginea Londrei. E locul pe care, cum glumește, „în parte, Mission: Impossible l-a construit”. În realitate, e o capsulă a carierei sale – plină de postere, jucării de colecție și amintiri din filmele realizate alături de prietenii săi Nick Frost și Edgar Wright. În spatele lui, într-un cadru de sticlă, se află cămașa albă pătată cu sânge și cravata roșie din Shaun of the Dead, filmul care a schimbat totul pentru Pegg. (Peter Jackson are și el una.)
Tot acel film cu zombi dintr-un pub londonez i-a deschis calea spre Hollywood, într-o coincidență de poveste. Abrams, care fusese adus în 2004 să regizeze Mission: Impossible 3, a văzut Shaun of the Dead și, câteva luni mai târziu, l-a sunat personal pe Pegg: „Vrei să faci o mică parte în Mission? Va fi super fun.”
Așa a ajuns Pegg, în 2005, direct pe platoul Paramount din L.A., alături de Cruise. Prima lui zi: un monolog de opt pagini, învățat în câteva ore. „Era apogeul visurilor mele din copilărie. Și totuși, nu puteam să mă bucur.”
În interiorul său, Pegg se lupta cu o depresie cronică, pe care o amorțea cu alcool. „Nu era un alcoolism clasic. Era dependența de senzația pe care ți-o dă”, explică. A terminat acea primă zi „puțin mahmur și complet absent mental.” Seara, s-a dus direct la bar.
Însă la următorul film din serie, Ghost Protocol (2011), totul s-a schimbat. Rolul lui Benji devenise mai important. Echipa știa de lupta lui și l-a sprijinit – a avut un „sober companion” pe platou. Abrams și regizorul Brad Bird l-au ajutat să se simtă în siguranță și apreciat.
Cruise i-a spus simplu: „Ești agent acum – trebuie să intri în formă!” Pegg râde, amintindu-și că într-o scenă filmată în Piața Roșie, pierde brusc 10 kg dintr-un cadru în altul. „Am descoperit plăcerea de a avea grijă de mine. Misiunea m-a salvat. Mi-a dat un scop.”
Din 2010, Simon Pegg este complet abstinent.
După încă trei filme și încheierea aventurii Mission: Impossible, Pegg se pregătește pentru un nou capitol: o adaptare după o carte (în care nu va juca) și o posibilă reîntâlnire creativă cu Edgar Wright. „Am promis că nu mai fac o comedie fără el.”
Despre o eventuală continuare la Shaun of the Dead, Pegg e tranșant: „E o poveste completă. Dacă am adăuga ceva, am putea chiar strica originalul. Deci vom dezamăgi. Dar o vom face în stilul nostru.”
În plan personal, gusturile lui Pegg s-au schimbat. Nu mai citește benzi desenate, nu e interesat de filme cu supereroi sau noile seriale din universul Star Wars. „De când sunt tată, am alte priorități.”
De asemenea, nu se grăbește să intre într-o nouă franciză. „La Mission, făceam un film la câțiva ani. Acum, dacă te bagi într-o franciză, ajungi să apari și în filmele altora.”
Ultima scenă filmată? Nimic spectaculos. Doar Benji într-o mașină. Singur.
Totuși, despărțirea a fost emoționantă. Pentru că, după cum spune Pegg, franciza nu i-a oferit doar carieră, ci și echilibru, prietenie și – poate cel mai important – salvarea.
Cruise poate nu va mai fi colegul lui de platou, dar rămâne în viața lui. Și în telefon. „E sub un nume secret. Am mulți oameni celebri în telefon, dar el e singurul cu nume codificat.”
Comentariul va fi postat dupa aprobare