Un nou proiect aflat în dezvoltare în Bradwell, Essex, promite să transforme radical modul în care producem hrană și gestionăm deșeurile. Începând din 2027, proiectul Rivenhall Greenhouse ar putea deveni cea mai mare seră horticolă cu emisii reduse de carbon din Europa, folosind energia produsă din incinerarea deșeurilor pentru a cultiva până la 30.000 de tone de roșii anual – aproximativ 6% din consumul actual al Regatului Unit.
O dublă economie circulară: energie și hrană din deșeuri
Sera va funcționa în vecinătatea centrului integrat de gestionare a deșeurilor Rivenhall, operat de compania Indaver. Deșeurile menajere ale județului Essex vor fi incinerate, iar aburul rezultat va fi utilizat pentru a genera electricitate și pentru a menține o temperatură constantă în seră, indiferent de sezon. În plus, un sistem de captare a carbonului va extrage aproximativ 20.000 de tone de dioxid de carbon anual din gazele de evacuare, gaz care va fi redirecționat în seră pentru a stimula creșterea plantelor.
Totuși, acest volum de carbon captat reprezintă mai puțin de 10% din emisiile tipice ale unor instalații de incinerare similare, ceea ce înseamnă că soluția nu elimină complet impactul climatic al arderii deșeurilor.
O seră verticală și producție pe tot parcursul anului
Proiectul include 13 hectare de spațiu dotat cu iluminat artificial pentru culturile de iarnă și o fermă verticală amenajată într-un fost hangar RAF, dedicată cultivării de verdețuri. În teorie, acest sistem ar putea asigura o producție alimentară rezilientă, independentă de combustibili fosili și mai puțin vulnerabilă la schimbările climatice globale.
Incinerare vs. sustenabilitate
Deși incinerarea are o amprentă de carbon mai mare decât arderea cărbunelui, în contextul actualei gestionări a deșeurilor și al importurilor alimentare, modelul Rivenhall poate avea sens. În 2023, aproximativ 30,8% din deșeurile menajere din Anglia – circa 8 milioane de tone – au ajuns la groapa de gunoi, generând emisii de metan dificil de captat. Proiectul promite o reducere a emisiilor cu circa 20% comparativ cu depozitarea la groapă, iar dacă sunt luate în calcul toate beneficiile – electricitate, căldură și producție locală – emisiile pe kilogram de roșii ar putea fi semnificativ mai mici decât în cazul alternativelor convenționale.
Totuși, statutul de „low-carbon” trebuie demonstrat prin evaluări de tip lifecycle assessment, care iau în calcul toate etapele, de la deșeuri la produsul finit. Dacă o parte considerabilă din deșeurile incinerate ar fi mai potrivite pentru reciclare, beneficiile devin discutabile.
Context internațional și provocări
Olandezii folosesc sisteme combinate de energie și căldură pentru sere, iar în Canada există inițiative ce reutilizează căldura industrială pentru agricultură. Dar proiectul din Essex iese în evidență prin amploarea sa și integrarea cu infrastructura de gestionare a deșeurilor.
Chiar și așa, impactul asupra mediului nu se limitează la emisiile de gaze. Incineratoarele moderne emit oxizi de azot și particule fine, care pot afecta sănătatea umană dacă nu sunt atent monitorizate. În plus, pentru a respecta regulile privind biodiversitatea din Marea Britanie, ecosistemele din jurul amplasamentului trebuie protejate sau îmbunătățite.
Concluzii
Proiectul Rivenhall promite să ofere o alternativă viabilă la practicile actuale de gestionare a deșeurilor și de import alimentar. Cu toate acestea, succesul său va depinde nu doar de integrarea tehnică, ci și de acuratețea măsurării emisiilor și de eficiența reală a sistemelor de captare a carbonului. Mai presus de orice, trebuie subliniat că prevenirea generării deșeurilor și reducerea consumului rămân strategiile cele mai sustenabile.
Articol inspirat din analiza semnată de Alex Newman, cercetător în sustenabilitate la Universitatea din Sheffield
Comentariul va fi postat dupa aprobare