Visul alchimiștilor de a transforma metale comune în aur pare, la prima vedere, o fantezie medievală. Totuși, fizica modernă permite schimbarea unui element în altul, iar acest proces este bine înțeles și utilizat în acceleratoare și coliziuni de particule de zeci de ani.
Cel mai cunoscut exemplu contemporan este acceleratorul Large Hadron Collider (LHC) de la CERN, Geneva. Însă costurile sunt colosale, iar cantitățile de aur produse sunt infime. Experimentul ALICE de la CERN a produs doar 29 de picograme de aur în patru ani de funcționare – un ritm atât de lent încât ar fi nevoie de de sute de ori durata vieții Universului pentru a obține o uncie troy.
O idee nouă din California
Startup-ul american Marathon Fusion propune o abordare radical diferită: folosirea radioactivității generate de neutronii dintr-un reactor de fuziune pentru a transforma un izotop de mercur (mercur-198) într-un altul (mercur-197), care apoi se descompune în aur-197, singurul izotop stabil al aurului.
Procesul de „bombardare” cu neutroni presupune ca neutronii să aibă o energie de peste 6 milioane de electronvolți pentru a declanșa transformarea. Conform estimărilor companiei, un reactor de fuziune de 1 GW ar putea produce câteva tone de aur pe an.
Ce este un „digital twin”?
Marathon Fusion își bazează calculele pe un „digital twin” – o simulare pe computer a proceselor fizice din interiorul unui reactor de fuziune. Problema este că aceste simulări nu au fost validate prin date reale, deoarece nu există încă un reactor comercial de fuziune operațional.
Provocările sunt numeroase: materiale noi pentru construcția reactorului, extragerea continuă a energiei, și AI-uri capabile să mențină reacția de fuziune stabilă. Chiar și experimentele avansate precum JET din Marea Britanie au generat cantități limitate de energie. Totuși, proiectul britanic STEP, care vizează un reactor de fuziune mai compact, ar putea deveni realitate până în 2040.
Aur radioactiv și riscuri
Deși, teoretic, aurul poate fi obținut astfel, există o problemă majoră: aurul rezultat ar fi radioactiv, necesitând un proces complex de gestionare și neutralizare a deșeurilor. Procesarea acestui material în aur pur utilizabil ar fi o provocare tehnologică suplimentară.
În plus, simulările pot omite efecte fizice esențiale, atrag atenția fizicienii. Deși conceptul rămâne atrăgător pe hârtie, fără validare practică și soluții clare pentru gestionarea deșeurilor, nu ne aflăm încă în pragul unei „goane californiene după aur” de tip nuclear.
via Adrian Bevan, Profesor de Fizică, Queen Mary University of London
Comentariul va fi postat dupa aprobare