„Siguranța care nu se vede” – Narada lansează o campanie pentru abilități emoționale și gândire limpede în școli

Ce au nevoie copiii pentru a fi pregătiți pentru viitor? Dincolo de manuale și examene, au nevoie de sprijin emoțional, de capacitatea de a se autoregla și de resurse pentru a face față unei realități în continuă schimbare. „Tremură când e nervos. Tace când îl doare. Nu mai știu cum să ajung la el.” – este una dintre mărturiile surprinse în sondajele Narada, care arată că educația din România traversează nu doar o criză de resurse, ci și una de relație și adaptare emoțională.

Pe 6 octombrie, Narada lansează campania „Siguranța care nu se vede”, cu obiectivul ca elevii din România să crească nu doar cu lecții din manuale, ci și cu puterea de a lua decizii bune, de a rămâne calmi sub presiune și de a merge mai departe atunci când le este greu.

Context: cifre îngrijorătoare, nevoi reale

Educația se confruntă cu anxietate, nesiguranță și presiune resimțite deopotrivă de profesori, părinți și elevi. România are una dintre cele mai ridicate rate de abandon școlar din UE – 16,6% în 2023 (Eurostat), iar în gimnaziu peste 19.000 de copii părăsesc anual școala (Ministerul Educației). 49% dintre copii au fost victime ale bullyingului și 81% martori la astfel de situații; expunerea la bullying crește de 3–18 ori riscul de anxietate sau depresie (Arxiv.org, 2023). Jumătate dintre tinerii 15–17 ani au raportat gânduri de renunțare la viață (UNICEF & Ministerul Sănătății, 2022), iar rata suicidului sub 15 ani este de 2,3 ori mai mare decât media UE.

Ce arată cercetarea Narada

În mai 2025, Narada a realizat o cercetare cantitativă pe 465 de părinți și profesori, pornind de la întrebarea: „Ce le lipsește copiilor atunci când pare că nu le mai lipsește nimic?”. Rezultatele indică lacune în zona competențelor socio-emoționale și a motivației:

• 61% au semnalat lipsa autoreglării emoționale (răbdare, calm, gestionarea frustrărilor).
• 43% au remarcat dificultăți de atenție și concentrare.
• 35% au indicat lipsa motivației și a perseverenței (abandon rapid în fața obstacolelor).
• 30% au observat scăderea valorilor și a comportamentelor prosociale (respect, implicare în comunitate).

Pe fundalul acestor constatări, adulții exprimă propriile anxietăți în raport cu viitorul: 67% declară că acesta îi sperie, iar 42% cred că succesul copiilor depinde preponderent de factori externi (context, anturaj, noroc). Principala nevoie invocată de părinți și profesori este ghidajul uman personalizat (51%), alături de resurse aplicabile și sprijin emoțional.

De ce „siguranța care nu se vede”

Concluzia centrală: școala nu mai poate fi doar despre acumulare de cunoștințe, ci și despre formarea unei infrastructuri simbolice și relaționale care să ofere siguranță, sens și curaj. Așa cum sintetizează Irina Vasile, director de programe și impact Narada: nevoia urgentă este de reconectare umană – între copii, părinți, profesori.

Intervenții și direcții

Campania „Siguranța care nu se vede” transformă datele cercetării în intervenții și experimente sociale care vor fi prezentate începând cu 6 octombrie. Abordarea este dublă – comportamentală (motivație, bariere, autoreglare) și sociologică (proiecții asupra viitorului, așteptări morale colective) – și vizează cultivarea a trei metacompetențe esențiale:

• Curajul de a te ridica după eșec și de a încerca din nou.
• Gândirea limpede pentru decizii bune în incertitudine.
• Echilibrul emoțional prin tehnici de autoreglare și relații de încredere.

Narada: de la urgențe la schimbare de comportament

Activă din 2017, Narada a sprijinit peste 120.000 de copii și 500 de școli. După o etapă axată pe acoperirea lipsurilor materiale, organizația își asumă rolul de laborator de schimbare comportamentală în educație, unde copiii, părinții și profesorii pot exersa abilități pentru viață – nu doar pentru examene.

Mesajul campaniei este simplu și puternic: viitorul nu se învață doar din manuale, ci din felul în care reacționezi atunci când ți-e greu. „Siguranța care nu se vede” invită comunitatea educațională să pună umărul la reconstrucția acelei siguranțe invizibile care ține elevii pe linia de plutire și le dă curaj să meargă înainte.