Asociația Distribuitorilor de Aparate de Marcat Electronice Fiscale (ADAMEF), organizație fondată în 2015 și care reunește peste 80% din piața caselor de marcat din România, își exprimă îngrijorarea profundă față de inițiativa legislativă de introducere a unei așa-numite „case de marcat virtuale”. Potrivit proiectului de lege depus în Parlament, rolul caselor de marcat fizice ar urma să fie preluat de soluții software, cu argumentul unei „soluții moderne de fiscalizare” care să sprijine digitalizarea administrației fiscale și combaterea evaziunii.
ADAMEF atrage însă atenția că o asemenea schimbare ar muta o funcție fiscală critică – înregistrarea și raportarea tranzacțiilor – dintr-un ecosistem reglementat, certificat și auditat de stat, într-o zonă insuficient controlată, lipsită de standarde clare și de trasabilitate. Asociația consideră că România nu are nevoie de experimente tehnologice cu mize bugetare majore, ci de consolidarea infrastructurii fiscale deja funcționale și aliniate la practicile europene.
„Bonul fiscal este deja digital” – arhitectura actuală de fiscalizare
În poziția sa, ADAMEF subliniază că bonul fiscal este, din 2018, un document digital. Casele de marcat electronice moderne generează, stochează și transmit electronic bonurile fiscale către ANAF, în baza unei infrastructuri care include jurnal electronic, memorie fiscală și certificate digitale. Informațiile sunt integrate în sisteme informatice și, acolo unde este cazul, pot fi transmise și către client în format digital.
Pe piață există deja echipamente fiscale care nu mai tipăresc bonul pe hârtie, ci îl trimit direct clientului prin SMS sau e-mail, o funcționalitate permisă de legislația actuală. În plus, anumite dispozitive fiscale transmit în timp real date despre tranzacții către serverele comercianților, oferind acces rapid la informațiile financiare, fără a compromite integritatea fiscală. Din perspectiva ADAMEF, problema nu este lipsa digitalizării, ci riscul de a transfera o funcție vitală a statului în zona aplicațiilor comerciale nesecurizate, fără o platformă hardware certificată și fără un control riguros.
Actuala arhitectură fiscală din România este construită pe o infrastructură tehnică sigură, comparabilă cu cea din state precum Germania, Austria, Ungaria, Italia, Bulgaria sau Grecia. Casa de marcat fiscală nu este o simplă imprimantă, ci un „martor fiscal”: echipamentul conține memorie fiscală unică, jurnal electronic, mecanisme criptografice și este omologat, auditat și actualizat sub controlul autorităților competente.
Riscurile mutării fiscalizării exclusiv în software
În viziunea ADAMEF, înlocuirea caselor de marcat cu aplicații software – așa-numitele „case de marcat virtuale” – ar scoate funcția de fiscalizare din zona controlată de stat și ar plasa-o într-un ecosistem fragmentat, în care:
– nu există omologări și standarde unice;
– versiunile aplicațiilor pot fi schimbate frecvent, fără audit prealabil;
– riscurile de manipulare a datelor și de fraudă cresc semnificativ;
– nu există garanții clare privind criptarea, jurnalizarea și arhivarea fiscală.
Asociația amintește și contextul geopolitic și energetic actual, în care penele de curent sau disfuncționalitățile rețelelor pot afecta infrastructura IT. În astfel de situații, casele de marcat fizice, construite să asigure continuitatea înregistrării fiscale, rămân instrumente esențiale pentru funcționarea comerțului și păstrarea trasabilității.
Cazul Cehiei: un avertisment pentru modelele exclusiv software
ADAMEF invocă experiența Republicii Cehe, care a introdus în 2016 un sistem de înregistrare electronică a vânzărilor (EET), bazat pe transmiterea în timp real a fiecărei tranzacții către autoritatea fiscală. După câțiva ani de funcționare și reevaluare, autoritățile cehe au decis, în 2023, să renunțe la acest model și să închidă portalul EET, concluzionând că sistemul nu mai servea eficient scopului de colectare fiscală, iar costurile de infrastructură IT, certificare și mentenanță depășeau beneficiile.
Pentru ADAMEF, acest exemplu arată limitele unui model de fiscalizare bazat exclusiv pe software, fără o ancoră hardware standardizată și controlată. În lipsa unei infrastructuri robuste, astfel de sisteme pot deveni instabile, costisitoare și dificil de administrat pe termen lung.
Nu există un vid de reglementare: soluții mobile fiscale există deja
Asociația respinge ideea că România ar avea un gol de reglementare care să justifice apariția unei „case de marcat virtuale”. Sistemul actual:
– asigură conectarea caselor de marcat la ANAF;
– permite transmiterea digitală a bonului fiscal;
– oferă soluții mobile și portabile omologate pentru piețe, ferme și comerț ambulant;
– funcționează în completare cu sistemul e-Factura, activ inclusiv în relația cu persoanele fizice.
ADAMEF subliniază că în România există deja soluții fiscale complete care rulează pe echipamente mobile (tablete, telefoane), dar păstrează componentele hardware obligatorii – criptare, jurnal electronic, memorie fiscală – în conformitate cu legislația în vigoare. Nevoia de mobilitate, argument invocat adesea în favoarea „caselor de marcat virtuale”, poate fi acoperită prin aceste soluții omologate, fără a renunța la arhitectura de siguranță.
De asemenea, toate programele software de vânzare conectate la AMEF trebuie înregistrate în Biblioteca Națională de Programe, ceea ce oferă deja un cadru de evidență și control. Procesele de actualizare și modificare a aparatelor fiscale sunt auditate, testate și certificate înainte de implementare, iar instalarea în teren este realizată exclusiv de personal specializat și acreditat.
„Casa de marcat virtuală”: promisiune de costuri mai mici, cu riscuri ascunse
ADAMEF apreciază că proiectul de „AMEF virtuală” vine cu promisiunea unei soluții aparent mai ieftine pentru antreprenori, dar ignoră costurile reale și riscurile asociate:
– vulnerabilități de securitate și atacuri cibernetice;
– lipsa standardizării și a omologării unitare;
– dependența puternică de furnizorul aplicației;
– posibilitatea manipulării jurnalelor software și a ștergerii urmelor fiscale;
– riscuri majore pentru bugetul de stat, prin pierderea controlului asupra datelor.
Asociația observă și o confuzie frecventă, în spațiul decizional, între modalitatea de plată (card, numerar, tichete etc.) și înregistrarea fiscală a unei vânzări. Chiar dacă metodele de plată devin tot mai variate și digitale, acestea nu pot substitui funcția de fiscalizare, care trebuie să rămână într-un cadru tehnic și legal robust.
Digitalizare cu reguli, nu „experimente populiste”
ADAMEF subliniază că este promotor al noilor tehnologii încă de la înființare, membrii asociației investind în mod constant în echipamente portabile, integrare cu aplicații comerciale, soluții cloud, plăți digitale și interoperabilitate. Din perspectiva Asociației, însă, digitalizarea fiscală trebuie să fie construită pe patru piloni: securitate, trasabilitate, predictibilitate și control instituțional real.
În opinia ADAMEF, introducerea „casei de marcat virtuale” riscă să devină un experiment populist, care deschide ușa evaziunii fiscale în loc să o limiteze. Într-un context economic dificil și într-o perioadă de presiune pe veniturile bugetare, pierderea controlului fiscal ar reprezenta un risc major pentru stat, antreprenori și mediul de afaceri în ansamblu.
Apel la consultare reală și respectarea cadrului european
Asociația consideră că teme precum combaterea evaziunii fiscale, monitorizarea colectării TVA și digitalizarea administrației fiscale trebuie abordate într-un cadru profesionist, în care mediul de afaceri și factorii politici sunt puși la aceeași masă. Propunerile legislative care vizează infrastructura fiscală ar trebui să pornească de la realitățile tehnice și operaționale existente, nu de la ipoteze teoretice.
ADAMEF cere ca inițiativele din acest domeniu să respecte cadrul european de reglementare – inclusiv inițiative precum ViDA – și să fie precedate de consultări reale și transparente cu actorii implicați: distribuitori de echipamente fiscale, comercianți, dezvoltatori de software, autorități fiscale și asociații profesionale.
În final, Asociația solicită inițiatorilor proiectului de lege privind „casa de marcat virtuală” să își reevalueze propunerea, cu luarea în calcul a tuturor variabilelor relevante: de la securitatea și conformitatea sistemelor, până la funcționalitatea operațională, scalabilitatea soluțiilor și costurile reale de implementare și mentenanță. ADAMEF își exprimă disponibilitatea de a furniza expertiză tehnică și de a participa la consultări directe, subliniind că fiscalitatea durabilă se construiește pe ceea ce funcționează deja, nu pe experimente instabile.
Comentariul va fi postat dupa aprobare