România se află în fața unui veritabil test de maturitate economică: va reuși să transforme vulnerabilitățile actuale în reforme și progres? După două decenii de creștere remarcabilă, PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare a ajuns de la 35% la 79% din media Uniunii Europene, confirmând atât avansul economic, cât și o ameliorare a nivelului de trai. În pofida crizelor globale din ultimii ani, economia și-a menținut reziliența și continuă să crească și în 2025, chiar dacă problemele fiscal-bugetare s-au accentuat vizibil.
Premisele pentru ca România să devină o economie robustă, matură și diversificată există deja: dimensiunea pieței, potențialul de creștere, poziția geografică și forța de muncă. Pentru a le valorifica însă, este esențială corectarea dezechilibrelor fiscal-bugetare, atragerea în continuare de investiții străine directe și fonduri europene, dar mai ales definirea unei strategii clare de reforme pentru relansarea creșterii economice. Din această perspectivă, România pare să nu fie pe deplin conștientă de rolul pe care îl poate juca în regiune și nu a făcut încă pasul decisiv de poziționare regională și de identificare a oportunităților din proximitate.
Tradițional, fluxurile de capital și relațiile economice puternice au vizat parteneri consacrați precum Germania, Franța sau Austria. Totuși, într-un context politic și de securitate tot mai complex, Europa Centrală și de Est a devenit o zonă cheie atât geostrategic, cât și economic. În acest cadru, merită analizat modul în care statele din regiune se poziționează unele față de altele – iar cifrele arată că România este o destinație tot mai atractivă pentru investițiile vecinilor.
România, destinație de top pentru capitalul regional
Analiza relațiilor economice și a fluxurilor de investiții arată clar că România a devenit un teren fertil pentru capitalul provenit din Polonia, Cehia, Grecia, Ungaria și Bulgaria. Între 2019 și 2024, investițiile directe din aceste cinci țări au crescut cu 64%, ajungând la circa 10 miliarde de euro dintr-un stoc total de investiții străine directe de aproximativ 125 de miliarde de euro.
Investițiile grecești au înregistrat un avans de 170% în ultimii cinci ani, impulsionate în principal de achizițiile grupului PPC din sectorul energetic. Capitalul venit din Ungaria a crescut cu 94%, cel din Bulgaria cu 90%, iar cel din Polonia cu 84%. Pentru investitorii greci și bulgari, România a devenit a doua cea mai mare destinație de investiții externe, iar pentru cei polonezi și maghiari se regăsește în top 5 piețe de interes.
România a devenit a doua destinație de investiții externe pentru Grecia, unde 16% din totalul investițiilor peste granițe sunt direcționate către piața locală. În cazul Bulgariei, ponderea este de 11%. Investitorii unguri au și cel mai mare număr de companii înregistrate în România – peste 15.300 în 2024, cu 10% mai multe decât în 2019. În aceeași perioadă, numărul companiilor grecești a crescut cu 17%, al celor bulgărești cu 29%, iar al firmelor cu acționariat polonez cu 56%.
Din perspectiva sectoarelor, capitalul grecesc este puternic prezent în real estate și energie, în timp ce intrarea PPC în România a revitalizat interesul pentru investiții în sectorul energetic local. Cehia investește masiv tot în real estate și energie, iar companiile poloneze sunt tot mai active pe piața tranzacțiilor, în special în ultimii ani, vizând domenii variate – de la retail și industria alimentară, la turism, energie, IT&C și industria prelucrătoare.
În cazul Bulgariei, deși volumul investițiilor în România este mai redus comparativ cu celelalte țări, valoarea lor aproape s-a dublat în perioada 2019–2024, depășind 650 de milioane de euro. O parte importantă din acest capital a ajuns în România prin intermediul fondurilor de private equity care au investit în companii locale.
România, jucător modest ca investitor în regiune
Pe de altă parte, investițiile românești în statele vecine rămân la un nivel redus, chiar dacă în ultimii ani se observă o tendință de creștere. La nivelul celor cinci țări analizate – Grecia, Ungaria, Polonia, Cehia și Bulgaria –, stocul investițiilor companiilor românești era, la finalul lui 2024, de doar 645 de milioane de euro. Cele mai semnificative investiții sunt în Bulgaria, de circa 300 de milioane de euro, însă această sumă reprezintă mai puțin de jumătate din investițiile bulgărești în România.
Investițiile totale ale firmelor românești în străinătate sunt, în ansamblu, foarte reduse. La sfârșitul lui 2024, stocul acestora era de 7,8 miliarde de euro, însă mai mult de jumătate – 4,1 miliarde de euro – reprezintă, de fapt, investiții în România realizate prin vehicule înregistrate în alte jurisdicții, potrivit datelor BNR. Astfel, investițiile efective în economiile altor state se ridică la aproximativ 3,7 miliarde de euro.
Prin comparație, Polonia avea investiții externe totale de 38,6 miliarde de euro, Ungaria de 44,4 miliarde de euro, iar Cehia de peste 70 de miliarde de euro. Chiar și Bulgaria depășește România la acest capitol, cu investiții în străinătate mai mari cu aproape 5 miliarde de euro, în condițiile în care economia românească este de peste trei ori mai mare decât cea bulgară.
Contrastul este evident: România atrage capital regional, dar exportă foarte puțin capital propriu. Această asimetrie nu este doar o statistică, ci și un indicator al influenței economice și al poziționării strategice. Absența unor „campioni naționali” cu prezență puternică în afara țării evidențiază limitele de capitalizare, lipsa unor strategii agresive de internaționalizare și un sprijin public insuficient pentru expansiunea externă.
Polonia – exemplu de strategie coerentă de internaționalizare
Polonia oferă un exemplu relevant despre cum extinderea prin exporturi și investiții externe poate fi gestionată strategic. În ultimii ani, autoritățile de la Varșovia au susținut activ companiile locale în procesul de internaționalizare, prin creșterea exporturilor și dezvoltarea unei rețele extinse de birouri comerciale în străinătate, coordonate de Agenția Poloneză de Investiții și Comerț.
Rezultatul este vizibil: companiile poloneze s-au extins nu doar în Europa Centrală și de Est, ci și în Marea Britanie, Statele Unite, Australia și alte piețe dezvoltate. Această capacitate de extindere are la bază un pachet de politici publice orientate spre stabilitate macroeconomică, predictibilitate și stimularea investițiilor. Deși și Polonia depinde de investiții străine și fonduri europene, riscurile structurale sunt mai bine controlate decât în România.
Datorită prezenței în multiple piețe, companiile poloneze beneficiază de o profitabilitate și o stabilitate financiară superioare, iar fluxurile de venituri din exterior susțin balanța de plăți. Pe termen lung, acest model contribuie la creșterea competitivității economiei. Diferența majoră față de România este dată de coerența politicilor fiscale, de stabilitatea politică și de capacitatea de implementare a reformelor.
Comparând indicatorii macroeconomici, România și Polonia au multe elemente comune, dar și o diferență critică: poziția în balanța de plăți. În timp ce Polonia înregistra un deficit de cont curent de 0,9% din PIB în septembrie 2025, România avea un deficit de aproximativ 8% din PIB, cel mai ridicat din UE. Principalele cauze ale acestei situații sunt cererea internă ridicată, un deficit bugetar foarte mare și un nivel scăzut al veniturilor fiscale. Polonia compensează printr-un excedent în servicii și prin intrări consistente de fonduri europene.
În acest context, România are nevoie de consolidare fiscală, de politici orientate către exporturi și de măsuri care să stimuleze investițiile externe ale companiilor românești, în paralel cu atragerea de capital străin.
De la oportunitate de piață la strategie regională
Extinderea prezenței companiilor românești peste granițe ar aduce multiple beneficii: noi fluxuri de venituri din străinătate, reducerea deficitului de cont curent, întărirea rezilienței economiei la șocurile externe, diversificarea riscurilor și creșterea influenței regionale și internaționale a României. În același timp, atragerea continuă de investiții străine directe rămâne esențială pentru creșterea economică și reducerea disparităților de dezvoltare.
Totuși, pentru a transforma potențialul într-o strategie coerentă, politicile publice – în special cele fiscale – trebuie să susțină stabilitatea și predictibilitatea. Un climat investițional atractiv nu se construiește doar prin resurse naturale, poziție geografică sau costuri ale forței de muncă, ci și prin reguli clare, instituții credibile și o viziune pe termen lung privind rolul României în regiune.
În concluzie, România este deja o destinație importantă pentru capitalul din Europa Centrală și de Est, dar joacă încă mult sub potențial ca investitor și actor regional. Următorii ani vor arăta dacă această poziție va rămâne una predominant pasivă sau dacă România va face pasul decisiv spre rolul de economie matură, cu capital propriu activ în regiune și o strategie clară de dezvoltare și influență economică.
Comentariul va fi postat dupa aprobare