Salariul rămâne principalul criteriu pentru angajații români atunci când își caută un nou loc de muncă, însă decizia de a rămâne în rolul actual este influențată în primul rând de echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Aceasta este una dintre concluziile ediției 2026 a studiului Workmonitor, realizat de Randstad România, care surprinde o piață a muncii mai prudentă, mai puțin dispusă la risc și mai atentă la stabilitatea veniturilor.
Datele arată un contrast tot mai clar între ceea ce îi atrage pe oameni către un nou job și ceea ce îi determină să nu plece. Dacă salariul rămâne argumentul principal în etapa de căutare, atunci când vine vorba despre retenție, angajații par să pună mai mult preț pe felul în care munca se potrivește cu viața lor de zi cu zi.
Tot mai mulți angajați caută venituri suplimentare
Pe fondul costurilor mai ridicate și al unui climat economic perceput ca instabil, aproape jumătate dintre respondenți spun că au deja sau caută un al doilea loc de muncă. În paralel, aproximativ o treime declară că și-au mărit sau intenționează să își mărească numărul de ore lucrate în actualul rol. În comparație cu anul trecut, aceste răspunsuri sugerează o schimbare de comportament: angajații încearcă să-și protejeze veniturile mai degrabă prin cumul sau prin extinderea timpului de muncă decât prin schimbări rapide de angajator.
În acest context, studiul conturează imaginea unei forțe de muncă mai atente la siguranța financiară și mai puțin dispuse să riște. Nemulțumirea nu se mai transformă la fel de repede în demisie, iar deciziile profesionale sunt luate cu mai multă precauție decât în anii anteriori.
Echilibrul viață-muncă devine principalul motiv de retenție
Una dintre cele mai importante schimbări semnalate de Workmonitor 2026 este faptul că echilibrul dintre viața profesională și cea personală a depășit salariul și siguranța locului de muncă în topul motivelor pentru care angajații aleg să rămână în compania actuală. Pentru mulți salariați, stabilitatea nu mai este definită doar prin venit, ci și prin capacitatea locului de muncă de a lăsa spațiu pentru viața personală, familie și timp de recuperare.
Această reordonare a priorităților are implicații directe pentru angajatori. Pachetul salarial rămâne important, dar nu mai este suficient, de unul singur, pentru retenție. Programul, flexibilitatea și calitatea experienței de lucru ajung să cântărească decisiv în raport cu loialitatea angajaților.
Flexibilitatea și autonomia rămân factori sensibili
Studiul arată că flexibilitatea continuă să fie un criteriu major. O parte importantă dintre respondenți spun că nu ar accepta un nou loc de muncă dacă acesta nu le oferă flexibilitate privind locul din care lucrează sau programul de lucru. În același timp, o parte dintre angajați afirmă că au părăsit joburi care nu se potriveau cu viața lor personală sau în care nu aveau suficientă autonomie în modul de lucru.
Interesant este că există și un decalaj între ceea ce declară angajatorii și ceea ce permit în practică. Mulți dintre ei consideră că autonomia contribuie la angajament, productivitate și retenție, însă o proporție foarte mare nu le oferă angajaților libertatea de a-și stabili propriul program. Cu alte cuvinte, principiul este acceptat, dar implementarea rămâne limitată.
Cariera liniară pierde teren în fața „carierei de portofoliu”
Raportul indică și o schimbare de mentalitate în ceea ce privește traseul profesional. Modelul clasic, în care angajatul urcă treptat în aceeași companie sau în același domeniu, nu mai este singura opțiune valorizată. Tot mai mulți respondenți spun că își doresc o „carieră de portofoliu”, adică un parcurs în care alternează roluri, industrii și competențe diferite de-a lungul vieții profesionale.
Totuși, cariera liniară nu dispare. O parte importantă dintre angajați continuă să prefere stabilitatea unui traseu tradițional. De fapt, studiul sugerează mai degrabă o coexistență a celor două modele decât o înlocuire completă a unuia cu altul. Pentru angajatori, asta înseamnă că politicile de recrutare și dezvoltare profesională trebuie să țină cont de așteptări tot mai diverse.
Încrederea în manager rămâne importantă, dar AI intră în ecuație
Deși mediul economic este descris de respondenți ca fiind mai apăsător, relațiile de la locul de muncă rămân o sursă de stabilitate. Nivelul de încredere în colegi și în conducerea companiei se menține ridicat, iar mulți angajați spun că au o relație solidă cu managerul direct. În același timp, o parte semnificativă declară că folosesc instrumente de inteligență artificială pentru sfaturi profesionale, uneori în locul discuțiilor cu managerul.
Această schimbare spune ceva important despre felul în care se transformă leadershipul. Managerul nu mai este singura sursă de orientare profesională, iar autoritatea tradițională este completată sau concurată de instrumente digitale care oferă răspunsuri rapide, accesibile și personalizate.
AI este percepută simultan ca ajutor și ca risc
Inteligența artificială este una dintre temele majore ale ediției din acest an. Cererea de competențe legate de AI crește, iar tot mai mulți angajați spun că își doresc cursuri și programe de formare în această direcție. În același timp, nu toți privesc tehnologia cu același optimism: o parte dintre respondenți cred că transformările tehnologice nu le vor afecta activitatea, în timp ce alții se tem că locul lor de muncă ar putea dispărea în următorii ani.
Raportul sugerează astfel un dublu sentiment: pe de o parte, AI este percepută ca un instrument care poate simplifica sarcinile și poate elibera timp pentru activități mai relevante; pe de altă parte, există neclaritate în privința felului în care beneficiile vor fi distribuite între companii și angajați și cât de profund va schimba tehnologia structura muncii.
Ce spune, de fapt, studiul despre piața muncii din România
În ansamblu, Workmonitor 2026 descrie o piață a muncii în care prudența a devenit regula. Angajații nu mai urmăresc doar salarii mai mari sau titluri mai bune, ci încearcă să construiască un echilibru mai stabil între venit, timp, autonomie și siguranță. Pentru companii, această schimbare aduce o provocare clară: retenția nu mai poate fi gândită exclusiv prin bani, iar flexibilitatea nu mai este un beneficiu secundar, ci o parte esențială a ofertei de angajare.
Pe termen scurt, datele arată că angajații români rămân pragmatici și adaptați presiunilor economice. Pe termen mai lung, însă, studiul sugerează și o transformare mai profundă: redefinirea succesului profesional într-o perioadă în care munca, tehnologia și viața personală se influențează reciproc mai puternic decât în trecut.
Comentariul va fi postat dupa aprobare